Au trecut deja 22 de ani fără Puiu Călinescu, actorul genial care a făcut generații la rând să râdă până la lacrimi.
Și continuă s-o facă și acum, prin seria de filme BD, care l-au făcut nemuritor. Fizic, însă, a murit pe data de 16 mai 1997, în urma unui stop cardio-respirator. Le-a făcut pe asistente să râdă până în ultimul moment.
Citeste si: Laura Vicol, avocata familiei Ciobanu, noi detalii din anchetă: „Situația e alta și e gravă”
Citeste si: Cum arată fără machiaj Abigail, tânăra care are nevoie de două ore pe zi pentru a-şi ascunde acneea
22 de ani de la moartea lui Puiu Călinescu
Așa a fost Puiu Călinescu toată viața. I-a plăcut să-i vadă veseli pe ceilalți, să-i facă să râdă. Viața lui însă nu a fost la fel de veselă. S-a născut pe 21 iunie 1920, dar a rămas orfan de la vârsta de 5 ani, când mama lui a murit. L-au crescut însă mătușile sale, cum s-au priceput mai bine.
“Am fost orfan de mamă de la 5 ani şi am fost crescut de surorile ei. Prima mea muncă de artist a fost să lipesc afişe de spectacole în Bucureşti, la cinema. Pe vremea aceea erau filme mute şi în pauză, când se schimbau rolele cu peliculă, eu ieşeam în sală, în faţa ecranului, ca să fac lumea să râdă.
Eu nu am şcoli şi diplome, ce am învăţat am învăţat din acele filme, de pe stradă şi din viaţă. Secretul este munca, munca neîntreruptă, cu idei noi, cu veşnice căutări! Păi eu sunt bolnav dacă nu am repetiţii, sau spectacole, sau turnee, trebuie să fac mereu câte ceva. De aia şi sunt ca şi scândura, că nu are timp grăsimea să se adune. Şi atunci scriu, că textele din comediile în care joc, eu le fac şi alţii le cenzurează”, povestea artistul în emisiunea TVR “Profesioniștii”, a Eugeniei Vodă.
Iar Puiu Călinescu chiar a muncit. Succesul său s-a datorat în special grimaselor sale din scenete, dar și datorită talentului de a interpreta personajele într-un mod original. Și-a inceput cariera jucând în “revistele” de cinematograf care precedau proiecția unui film.
Citeste mai multe aici.
