Hribii cu haina lor maronie, rotunjori si bonomi ca niste... burghezi parizieni din veacul XIX!
O data ce ai poposit cu ei in bucatarie, poti totusi sa faci un lucru: sa inchizi ochii si, tragand in piept mirosul de reavan, de frunza umeda, de pamant, sa iti imaginezi pentru o clipa ca esti in padure. Dar cum ii prepari?
Hribii se clatesc iute sub jet de apa rece. Chiar daca sunteti tentati sa ii lasati mai multa vreme in apa, sfatul meu este sa nu o faceti. Apa rece ar putea sa oxideze „carnea” cea alba a hribilor. (Si se vor si umfla de apa… ca nu degeaba li se mai spun ciupercile, de orice fel ar fi ele,… bureti!) Si, oricum, ii veti fierbe in doua-trei ape, timp „sa se lase” nisipul si sa se limpezeasca. Dar inainte de a-i arunca in oala, nu uitati sa ii taiati in felii. În ultima apa adaugati o ceapa taiata marunt. Lasati sa fiarba asa, dimpreuna, vreme de un ceas, la foc potolit, adaugand din cand in cand apa calduta.
