Viaţa are un şablon, şi e bine să-l înţelegi. Fiziologii spun că, din şapte în şapte ani, corpul şi mintea trec printr-o criză de schimbare. La fiecare şapte ani, toate celulele din corp se schimba, se reînnoiesc. De fapt, dacă trăieşti şaptezeci de ani, durata medie de viaţă, corpul tău moare de zece ori. În fiecare al şaptelea an al vieţii, totul se schimba – este exact ca schimbarea anotimpurilor. În şaptezeci de ani, cercul e complet. El are zece diviziuni.
La patruzeci şi nouă de ani, căutarea a devenit clară. I-au trebuit şapte ani să devină clară. Acum apare hotărârea. Nu te mai interesează ceilalţi. Pe bărbaţi, nu-i mai interesează femeile, pe femei nu le mai interesează bărbaţii – se instalează menopauza.
Omul nu prea mai are chef de sex. Toată treaba i se pare puţin cam juvenilă, puţin cam imatură… Aşa cum la paisprezece ani dorinţa sexuală apare în mod firesc, la fel de firesc ea se estompează la patruzeci şi noua de ani. Trebuie să fie aşa, pentru că fiecare ciclu trebuie să se încheie…
Acum omul a întors spatele vieţii şi ambiţiilor şi dorinţelor – s-a terminat. El se îndreaptă spre singurătate, spre el însuşi. Înainte nu putea fi singur; existau responsabilităţi de îndeplinit, copii de crescut.
citeste continuarea pe pagina urmatoare >>>
