Viaţa are un şablon, şi e bine să-l înţelegi. Fiziologii spun că, din şapte în şapte ani, corpul şi mintea trec printr-o criză de schimbare. La fiecare şapte ani, toate celulele din corp se schimba, se reînnoiesc. De fapt, dacă trăieşti şaptezeci de ani, durata medie de viaţă, corpul tău moare de zece ori. În fiecare al şaptelea an al vieţii, totul se schimba – este exact ca schimbarea anotimpurilor. În şaptezeci de ani, cercul e complet. El are zece diviziuni.
La vârsta de cincizeci şi şase de ani se produce iar o schimbare, o revoluţie; acum nu mai e de ajuns ca omul să privească spre pădure, el trebuie să plece în pădure. Viaţa e pe sfârşite, moartea e tot mai aproape. Dacă la 49 de ani nu mai e interesat de sexul opus, la 56 de ani încep să nu-l mai intereseze ceilalţi, indiferent de sex, societatea, formalităţile sociale, formele de înregimentare. S-a terminat cu „socializarea”, cu apartenenţa la diverse cluburi, organizaţii sau grupuri.
A trăit destul, a învăţat destul; acum mulţumeşte tuturor şi părăseşte formă de organizare respectivă. Cincizeci şi şase de ani este vârsta la care trebuie să devină în mod firesc un sannyasin. Trebuie să îmbrăţişeze sannys-ul, renunţare, să iasă din societate. E firesc – aşa cum a intrat, trebuie să iasă, pentru că dacă n-ar ieşi, s-ar sufoca.
citeste continuarea pe pagina urmatoare >>>
