Capul este partea a corpului care ne diferentiaza cel mai mult de restul oamenilor si are legatura cu ceea ce “stiu ca sunt”, “vreau sa fiu”, “aleg sa cred despre viata”.
Deoarece este unitatea noastra centrala, care coordoneaza toate celelalte parti ale corpului, orice dificultate fiziologica aparuta la cap – fie ea o banala durere sau o boala grava – este un semnal de alarma privind faptul ca ne simtim “atacata” individualitatea.
In opinia psihologului Laura Maria Cojocaru, atunci cand percepem o amenintare – reala sau imaginara – indreptata catre valorile si principiile noastra de viata, reactia produsa de cap este de cele mai multe ori ofensiva. “Ofensiva capului asupra situatiei ia multe forme, dar cele mai frecvente sunt: neacceptarea unei persoane sau situatii, a propriilor nevoi, dorinte, pulsiuni, rezistenta la o schimbare exterioara sau interioara, inflexibilitatea in privinta schimbarilor unor principii de gandire si comportament sau refuzul de a invata lucruri noi sau intr-un mod diferit. In oricare din aceste cazuri, capul nostru opune rezistenta, iar toata energia folosita si efortul depus epuizeaza intreg corpul si apare durerea fizica”, afirma psihologul Cojocaru.
Daca analizam specific fiecare parte componenta a capului, putem deveni mai constienti asupra tipului de rezistenta psiho-emotionala pe care l-am dezvoltat.
Parul. “Din punct de vedere psiho-emotional, acesta vorbeste despre forta noastra interioara. Atunci cand simtim ca nu avem suficienta forta pentru schimbare, sau, din contra, cand utilizam prea multa forta pentru a ne opune schimbarii, parul nostru este cel care are de suferit.
Cand nu ne simtim bine, putem observa ca si parul nostru nu ne sta bine, la fel cum daca avem o stare foarte buna fizica si psihica, parul nostru straluceste”, afirma psihologul Laura Maria Cojocaru.Ochii. “Ochii, pe care ii mai numim deloc neintamplator "oglinda sufletului", sunt in stransa legatura cu parerea noastra despre viata (cum "vedem" viata). Spre exemplu, o deficienta de vedere la distanta ne poate arata o rezistenta la a vedea lucrurile dintr-o postura de perspectiva, de detasare emotionala.
