Batranii de pe valea Bistritei spun ca, prin anii 1934-1935, in satul Izvorul Muntelui, Ceahlau, s-a petrecut un lucru care a şocat pe toată lumea.
O tânără de 20 de ani din sat, necasatorita, a dus oile la păscut pe munte şi a făcut amor cu un bărbat. Fata a rămas gravidă şi, pentru că îi era frică să nu afle părinţii, a făcut avort.
Tinerei îi era ruşine şi de preotul satului, aşa că nu s-a spovedit, dar se ruga mereu plângând la Maica Domnului şi îi cerea iertare pentru ce a făcut. După câţiva ani, fata s-a imbolnavit si a murit. A treia zi a venit preotul si a inceput slujba de inmormantare.
Când se pregăteau să o înmormânteze pe tânără, aceasta a început să îşi mişte capul şi să strige: „Parinte, parinte, vino incoace… nu te teme! „Parinte, parinte, vino incoace … Eu am facut un pacat mare in viata si m-am rusinat sa-l spovedesc. Dar pentru ca am avut evlavie la Maica Domnului, ea s-a rugat pentru mine inaintea Mantuitorului si mi-a trimis sufletul in trup, ca sa-mi spovedesc pacatul pe pamant, caci pe pamant l-am facut…”
Lumea, uimita, s-a retras afara, iar fata i-a marturisit preotului ce pacate a făcut.
