Daca-i vara, e timpul dulceturilor fierte pe-ndelete si-al amintirilor din copilarie, cand, in ograda casei batranesti, sub agudul mai batran decat lumea, pregateam fructele „sa le dau la mana” bunicii sau gustam din prima „spuma”, fierbinte, a minunilor ce-aveau sa-si afle mai tarziu locul in gavanoase.
Bunica facea dulceata din tot ce-i aduceam din larga gradina (si de dincolo de ea, din buza gradinii). Veneau, pe rand, ciresele si visinele, zmeura si capsunile, afinele si murele, coacazele („gard viu” in partea dinspre casa a gradinii; din boabele lor pregatea bunica si-un vin de leac), socul si trandafirii, zarzarele si caisele, de nuci verzi si de macese, apoi...
prunele mari, zise „baldane” si prunele albe mai maruntele. Ce mai! - era raiul dulceturilor, acolo, in casa de pe Valea Tazlaului! Mie mi-a ramas sa fac... dulceata de amintiri! Ori.. dupa retete „din amintire”. Cum e si aceasta a dulcetii de coacaze.
La un kilogram de coacaze (rosii sau negre) ai trebuinta de tot atata zahar tos, de jumtate de litru de apa (de fantana sau de izvor) si de o jumatate de lamaie.
Desprinse cu grija de pe ciorchine, coacazele se spala in apa rece apoi se trece la munca migaloasa.
Citeste reteta mai departe pe ANTENA SATELOR.
