Intaia oara, sintagma "bucatarie romaneasca" o intalnim la un autor de carti de bucate din deceniul sapte al veacului al XIX-lea, Christ Ionnin, din Bucuresti.
Nu e, la propriu, o carte, ci mai mult o brosurica in care sunt mancaruri pe placul romanilor.La numai un deceniu distanta, ceva mai la nord, in Brasov, un librar sas, J.C. Hintz, isi romanizeaza numele si scrie de dragul megiesilor lui (romani, dar si germani, si maghiari) o carte numita "Bucatareasa nationala".
Constantin Bacalbasa, in "Dictatura gastronomica. 1501 feluri de mancari" (editia initiala- 1935, Editura Universul; reeditata in 2009 la Editura Cartex), are si el cateva sute de retete romanesti, risipite printre alte cateva sute "de imprumut".
Cateodata, asa cum se intampla la capitolul "zemurilor", face diferenta mai clar: "Supele noastre", "Supe straine"... Prin "supele noastre", jurnalistul si gurmandul Bacalbasa intelege indeosebi ciorbe si borsuri, adica "supele acre", care scot in evidenta gastronomia noastra traditionala.
Citeste reteta pe ANTENA SATELOR.