Simptome colective de dezgust, laolaltă cu o stranie adaptare la climatul general bolnav şi un scepticism tot mai răspândit. Aceasta e impresia mea când citesc online reacţiile oamenilor la politica de azi. Un fel de depresie colectivă, iritabilitate surdă şi senzaţia de lipsă de perspectivă. Dar iată de ce eu cred că nu ar trebui să cădem pradă acestor senzaţii.
Despre egoişti şi succesul lor aparent
Când toată lumea trişează, nu mai există valoare creată de oamenii care contribuie la binele comun. Veerhoven spune: „Calitatea unei societăţi este mai importantă decât locul tău particular în acea societate’.
Robert Axelrod, profesor de ştiinţe politice la Universitatea din Michigan: „Să nu fii de treabă, să nu colaborezi, poate fi o atitudine căştigătoare pe termen scurt. Pe termen lung, va distruge însuşi mediul în care ai nevoie să funcţionezi, să respiri.’
Când începi să fii egoist şi machiavelic, ceilalţi văd. Dacă se răzbună înainte ca tu să ai putere, ai păţit-o. Chiar dacă deţii puterea, tot ai o problemă.
Ai arătat acelorlalţi că felul cum obţii succesul este încălcarea regulilor, deci le vor încălca şi ei, pentru că un comportament nociv este contagios şi oamenii fac ce li se permite. Vei crea alţi prădători ca tine.
Oamenii buni pleacă. Iar asta creează un efect în lanţ şi un loc unde nimeni nu mai vrea să muncească şi să coopereze, aşa cum e Moldova. Odată ce încrederea dispare, totul se duce în jos.
Oamenii, când sunt întrebaţi ce doresc de la alţii, spun că vor să poată avea încredere. Pentru a scala efortul trebuie să mergi mai departe de tine însuţi şi să creezi cooperare.
citeste continuarea pe pagina urmatoare >>>
