Simptome colective de dezgust, laolaltă cu o stranie adaptare la climatul general bolnav şi un scepticism tot mai răspândit. Aceasta e impresia mea când citesc online reacţiile oamenilor la politica de azi. Un fel de depresie colectivă, iritabilitate surdă şi senzaţia de lipsă de perspectivă. Dar iată de ce eu cred că nu ar trebui să cădem pradă acestor senzaţii.
„Nu am încredere să merg la un medic de la stat’.
„Nu am încredere în nimeni, de aia nu votez. Toţi sunt la fel.’
„Nu mai am încredere în nimeni, vreau să plec din România’.
Această ultimă afirmaţie mă face să mă gândesc la faptul că scepticismul generalizat ne este, pe termen lung, mai dăunător decât actuala clasă politică, migraţia creierelor sau declinul populaţiei.
Toate acestea sunt, de fapt, efecte ale unei neîncrederi subterane, care a devenit structurală populaţiei. Românii nu mai fac copii („Să-l cresc în ţara asta?!’), pleacă („Nu mai cred că ne facem bine.’) sau devin pasivi ca nişte şobolani de laborator deprimaţi de un cercetător sadic („Toţi sunt la fel.’)
citeste continuarea pe pagina urmatoare >>>
