Simptome colective de dezgust, laolaltă cu o stranie adaptare la climatul general bolnav şi un scepticism tot mai răspândit. Aceasta e impresia mea când citesc online reacţiile oamenilor la politica de azi. Un fel de depresie colectivă, iritabilitate surdă şi senzaţia de lipsă de perspectivă. Dar iată de ce eu cred că nu ar trebui să cădem pradă acestor senzaţii.
De ce anume a ajuns Moldova pe acest loc deprimant? Veerhoven spune că din cauza neîncrederii care traversează toată ţesătura socială şi o deşiră.
Moldovenii nu au încredere unii în alţii. Fenomenul neîncrederii a ajuns la proporţii atât de mari încât blochează majoritatea domeniilor de activitate din acest stat.
Scriitorul Eric Weiner spune că atât de mulţi studenţi mituiesc profesorii pentru a trece anul, încât moldovenii nu se duc la medici care sunt mai tineri de 35 de ani, pentru că se presupune că şi-au cumpărat diploma.
Weiner sintetizează atitudinea moldovenilor într-o singură propoziţie: „Nu e treaba mea’. Să faci oamenii să acţioneze în grup în ţara asta pare imposibil.
Nimeni nu vrea să facă ceva ce ar fi în beneficiul altora. Lipsa încrederii mutuale a transformat Republica Moldova într-o gaură neagră a egoismului…
citeste continuarea pe pagina urmatoare >>>
