Boala celiacă reprezintă o intoleranță permanentă la gluten, la indivizi predispuși genetic. Este, de fapt, o leziune severă a mucoasei intestinale, ce provoacă atrofia pereţilor intestinali, determinând o absorbție inadecvată a nutrienților din alimente (proteine, grăsimi, carbohidrați, săruri minerale și vitamine).
În urmă cu 10 ani am ajuns la profesorul Oproiu de la Fundeni.
Abia mai puteam să merg în picioare, efectiv mă ţineam de pereţi să nu cad. Era ultima mea speranţă. Credeam că am să mor. Profesorul s-a uitat pe analizele mele și mi-a făcut o nouă endoscopie, însă a băgat furtunul până la intestin.
Ceilalţi medici se opriseră la stomac. Când a ajuns la intestinul subţire i-a chemat și pe colegii lui să vadă și mi-a spus că a descoperit cauza stărilor mele. Speriată, l-am întrebat cât era de grav și ce trebuia să fac.
Dânsul a exclamat relaxat:
„Nimic, doar să ţineţi regim! Să nu mâncaţi absolut niciun produs cu gluten. Și să vă cântăriţi acum, când ajungeţi acasă și peste trei luni când reveniţi la control.”
Apoi mi-a explicat că intestinul meu subţire nu avea acele striaţii normale, ci era plat, ca palma. De aceea nu putea absorbi glutenul.
Nu îmi venea să cred că toate acele stări de greaţă, vomă, dureri insuportabile din cauza cărora mă tăvăleam pe jos puteau să dispară atât de simplu. Peste trei luni, când m-am întors la control, mă îngrășasem cu 13 kilograme și eram alt om.
De atunci nu mai am nicio problemă de sănătate. Din fericire, acum se găsesc mai ușor produse fără gluten. În urmă cu 10 ani era un chin. Mâncam și plângeam.”
sursa: avantaje.ro
