Iată ce obiceiuri aveau loc de Lăsatul Secului încă din cele mai vechi timpuri. Doar câteva din ele s-au mai păstrat.
Credincioșii ortodocși se pregătesc de o perioadă extrem de importantă pentru ei și sufletul lor, Lăsatul Secului, care are loc în seara de 13 noiembrie. Pe data de 14 noiembrie începe Postul Crăciunului, iar Lăsatul Secului era privit încă din cele mai vechi timpuri ca o zi de hotar, un moment care face trecerea dintre abundență materială și cumpătarea spirituală. Se știe că din această zi se renunță la bucatele din carne, lapte brânză și ouă, dar și la plăcerile lumești, pregătindu-se pentru perioada de post. Dincolo de aspectul religios, acest moment este încărcat și de tradiții, superstiții și gesturi ritualice, menite să aducă purificarea în case și a întregii familii. Pentru oamenii din trecut, această zi nu era vorba doar despre mâncare, ci și un moment de liniște, regăsire sufletească, închiderea unor cicluri vechi și ziua în care se deschideau cele noi. Se spune că de la această zi natura intră în iarnă, iar omul, asemenea ei, este chemat în interior să se liniștească și să se pregătească de una dintre cele mai importante sărbători de peste an.
Ritualul focului
Unul din cele mai vechi și spectaculoase ritualuri era ca seara, de Lăsatul Secului, să fie aprins un foc, care simboliza purificarea și protecția casei. Se spunea că acesta alunga duhurile rele, curăța gospodăria și aducea noroc în noul ciclu, iar tinerii obișnuiau să sară peste flacără, spunând că la fel vor sări și peste boală și necazurile din anul următor. Femeile obișnuiau să arunce în foc paie, coji de pâine sau resturi de mâncare, în semn de renunțare la păcate. În unele regiuni, odată cu acest ritual, oamenii păstrau un tăciune aprins, pe care îl aduceau în casă și îl puneau pe vatră.
Masa de împăcare
Această sărbătoare era, înainte de toate, o sărbătoare a comunității și a iertării, iar în Postul Crăciunului nimeni nu trebuie să intre certat cu altcineva, mai ales dacă membrii sunt din aceeași familie. Se spune că cine va intra în post cu sufletul împovărat de supărări și de certuri, va avea postul amar și un an plin de necazuri. De aceea, familia obișnuia să facă aceste mese de împăcare, acolo unde membrii familiei participau, vecini și prieteni se adunau, iar unde era cazul, își cereau iertare unii de la alții, pentru a intra cu sufletul curat în Postul Crăciunului. Pe masă se așezau mâncăruri bogate, cum ar fi fripturi, sarmale, brânzeturi, fiind ultima zi când mai pot fi servite astfel de preparate, până la Crăciun.
Curățarea locuinței
Pentru credincioși, în trecut, la fel de important era ca întreaga locuință să fie pregătită, ceea ce reprezenta nu doar curățenia locului în care stau, ci și cea sufletească. Gospodinele făceau ordine generală, aeriseau haine, spălau vase, curățau sobele pentru a pregăti focul în perioada rece, iar vasele în care au fost preparate din carne și lactate erau opărite, pentru a nu mai rămâne nici măcar o picătură de grăsime pe ele. În Transilvania, femeile spălau oalele cu cenușă, pentru a fi purificate și postul să nu fie oprit. Tot în această zi, credincioșii nu aruncau mâncare și erau foarte atenți la tot ceea ce le rămânea, deoarece se spune că asta aducea sărăcie în următorul an. De asemenea, aveau grijă ca în această zi să nu împrumute bani sau obiecte, deoarece se spune că norocul pleacă din gospodărie.
Nu se fac treburi în gospodărie
Încă din cele mai vechi timpuri, gospodinele aveau grijă ca în această zi să nu lucreze cu acul sau cu fusul, pentru a nu fi înțepate în viață de necazuri asemenea lor. În zilele noastre, multe dintre aceste obiceiuri s-au pierdut, iar oamenii nu mai țin cont de micile lucruri care trebuie respectate înainte de intrarea în post. Trebuie să nu uităm, în schimb, că această perioadă este despre curățarea sufletească și trebuie să intrăm în ea cu inima împăcată.
