Păcatele părinţilor influenţează evoluţia spirituală şi mântuirea copiilor?
În ce măsură păcatele părinţilor influenţează evoluţia spirituală şi mântuirea copiilor?
Mântuirea nu, dar evoluţia spirituală da, dar nu fără remediu. În psihologie asta se numeşte atavism. Noi ne rugăm cam aşa: „Păcatele tinereţilor şi ale neştiinţei noastre, ale bătrâneţilor noastre şi ale neputinţelor noastre şi păcatele părinţilor noştri, Doamne, nu le pomeni”. Iar la Vechiul Testament scrie: „Părinţii au mâncat aguridă şi copiilor li s-au strepezit dinţii”. Aşadar există şi această moştenire atavică. Dar aceasta se anulează, pe de o parte prin Sfântul Botez, şi apoi se anulează prin spovedanie, prin liturghie, prin împărtăşire, prin voinţa noastră. Deci nu există o predestinare a noastră, datorită păcatelor părinţilor, dacă noi luăm aminte şi luăm măsuri cu noi înşine.
E adevărat că păcatele părinţilor se răsfrâng asupra copiilor?
Copilul, după cristelniţă, să intre în cealaltă cristelniţă, care este familia lui.
E adevărat că păcatele părinţilor se răsfrâng asupra copiilor?
