Nu am să folosesc numele reale în scrisoarea mea, am motivele mele să n-o fac, dar mi-ar plăcea ca ea să fie publicată în paginile revistei dumneavoastră şi, mai ales, ca Ina, „buna“ mea colegă, să o citească. Ştie ea de ce... Aşa cum am aflat şi eu!
Problemele nu au întârziat să apară.
Până m-am pus la punct cu tot ce era de făcut, am mai şi greşit, că doar oameni suntem. De fiecare dată a adunat tot colectivul şi m-a făcut cu ou şi cu oţet. M-am ambiţionat şi am stat o vreme până seara târziu, trebuia să mă pun la punct cu toate, să nu-i mai dau ocazia să mă ia peste picior.
Din nefericire pentru mine însă, Tudor începuse să-mi cam dea târcoale. Nu ştiam cum să fac ca să-l gonesc şi să-l descurajez, până să prindă Cruella de veste. Mă tot întrebam cum naiba el nu ştia nimic, de vreme ce toată lumea din firmă vorbea despre pasiunea ei pentru el.
De câteva ori, Tudor a rămas şi el până seara târziu, probabil că a făcut-o special
De fiecare dată a venit şi mi-a adus prăjituri şi s-a oferit să mă conducă acasă, deşi ştia foarte bine că am maşină. L-am refuzat politicos, şi de câteva ori am mimat, în prezenţa lui, că vorbesc cu logodnicul meu la telefon. Dar asta nu l-a determinat să renunţe.
Eram o noutate şi îl interesam, pur şi simplu. Am renunţat să mai stau seara, mi-era teamă să nu vină vreodată şi ea şi să-l găsească la mine în birou, atât mi-ar mai fi trebuit.
Nu ştiu dacă cineva, vreun portar sau vreo femeie de serviciu, i-a şoptit ceva, în orice caz, într-o dimineaţă, şefa m-a chemat la ea în birou şi mi-a tras un perdaf de zile mari. Nimic din ceea ce făceam nu era bine, clienţii se plângeau de serviciile mele, termenele nu erau respectate, mă şi întrebam de unde le tot scotea.citeste continuarea pe pagina urmatoare >>>
