Nu am să folosesc numele reale în scrisoarea mea, am motivele mele să n-o fac, dar mi-ar plăcea ca ea să fie publicată în paginile revistei dumneavoastră şi, mai ales, ca Ina, „buna“ mea colegă, să o citească. Ştie ea de ce... Aşa cum am aflat şi eu!
Mi-e greu să descriu în cuvinte cum m-am simţit atunci. Seara, când am ajuns acasă, i-am spus lui Tudor să-mi dea cheile înapoi şi să plece. A început să plângă şi mi-a spus că el mă iubeşte, că nu-mi vrea decât binele şi că singurul care are gânduri frumoase în ceea ce mă priveşte este el.
— Am văzut eu cum îi sclipeau ăluia ochii în cap, nu voia decât să se culce cu tine! Cum de nu ţi-ai dat seama? Eu am intenţii serioase, vreau să fim o familie, să avem copii…
citeste continuarea aici
