Nu am să folosesc numele reale în scrisoarea mea, am motivele mele să n-o fac, dar mi-ar plăcea ca ea să fie publicată în paginile revistei dumneavoastră şi, mai ales, ca Ina, „buna“ mea colegă, să o citească. Ştie ea de ce... Aşa cum am aflat şi eu!
Am început să mă văd tot mai des cu el. Ina a fost prima care a aflat şi a intrat valvârtej la mine în birou.
— Fată, eşti nebună? Ţi-ai dat foc la valiză! În câteva zile, află Cruella şi ai zburat!
— O să vedem care pe care…
Cruella nu ştiu dacă a aflat sau nu, s-a întâmplat însă altceva mult mai rău. Tudor a devenit tot mai posesiv şi mai gelos. Ajunsese să mă urmărească peste tot, mă suna zi şi noapte, nu mai puteam face o mişcare fără să-i spun. Într-o seară, fără să mă întrebe dacă sunt de acord sau nu, a venit cu două genţi şi s-a mutat la mine.
Din seara aceea, viaţa mea a devenit un coşmar.
N-aş fi bănuit niciodată că Tudor poate fi un astfel de om. Nu credea nimic din ce-i spuneam, aşa că scotocea peste tot, prin genţi, prin buzunare, îmi verifica tot timpul telefonul mobil, să vadă cu cine am vorbit, iar când găsea un nume de bărbat necunoscut, făcea un scandal monstru.
Într-o zi, m-am întâlnit întâmplător cu un fost coleg de liceu, care m-a invitat la o cafea.
Ne-am dus într-o cafenea şi, în timp ce eram acolo, m-a sunat Tudor. I-am spus unde sunt şi cu cine şi, în mai puţin de câteva minute, a şi apărut. Mi-a făcut un scandal monstru, m-a şi pălmuit de faţă cu toată lumea, după care i-a spus celui cu care eram că-l bate dacă mă mai caută.citeste continuarea pe pagina urmatoare >>>
