Nu am să folosesc numele reale în scrisoarea mea, am motivele mele să n-o fac, dar mi-ar plăcea ca ea să fie publicată în paginile revistei dumneavoastră şi, mai ales, ca Ina, „buna“ mea colegă, să o citească. Ştie ea de ce... Aşa cum am aflat şi eu!
Am început să mă văd tot mai des cu el. Ina a fost prima care a aflat şi a intrat valvârtej la mine în birou.
— Fată, eşti nebună? Ţi-ai dat foc la valiză! În câteva zile, află Cruella şi ai zburat!
— O să vedem care pe care…
Cruella nu ştiu dacă a aflat sau nu, s-a întâmplat însă altceva mult mai rău.
Din seara aceea, viaţa mea a devenit un coşmar.
N-aş fi bănuit niciodată că Tudor poate fi un astfel de om.
Într-o zi, m-am întâlnit întâmplător cu un fost coleg de liceu, care m-a invitat la o cafea. Ne-am dus într-o cafenea şi, în timp ce eram acolo, m-a sunat Tudor.
I-am spus unde sunt şi cu cine şi, în mai puţin de câteva minute, a şi apărut. Mi-a făcut un scandal monstru, m-a şi pălmuit de faţă cu toată lumea, după care i-a spus celui cu care eram că-l bate dacă mă mai caută.citeste continuarea pe pagina urmatoare >>>
