Pentru copiii noştri, noi suntem primele lor modele în viaţă. Pentru că în stilul nostru de parenting se pot strecura şi anumite frici, temeri şi anxietăţi, pe care cei mici le vor prelua, iată ce avem de făcut.
Temeri în oglindă
Copiii sunt oglindă noastră, în care ne reflectăm în fiecare clipă, atât cu părţile noastre bune, cât şi cu cele mai puţîn bune.
Modul în care aceştia se formează şi funcţionează într-un anumit context de viaţă depinde de educaţia pe care o primesc din partea noastră.
Deşi întotdeauna suntem mânaţi de cele mai bune intenţii, deşi ne promitem că vom fi altfel şi nu vom repetă greşelile părinţilor noştri, se întâmplă să ne surprindem că, fără să ne dorim, am copiat o parte din trăsături negative ale acestora.
Astfel, prin preluarea şi replicarea unor frânturi din modelul educaţional al părinţilor noştri, ajungem să perpetuăm şi să transmitem din generaţie în generaţie o serie de credinţe, nevoi şi frici.
Toate acestea sunt preluate direct de către copii şi adoptate că modele de construire a comportamentului şi a atitudinii faţă de anumite experienţe sau situaţii concrete de viaţă.
În acest mod se explică cum copiii noştri ajung să traisca aceleaşi frici, fobii sau anxietăţi pe care şi noi le-am trăit de-a lungul copilăriei noastre şi pe care încă le mai trăim.
citeste continuarea pe pagina urmatoare >>>
