Pentru copiii noştri, noi suntem primele lor modele în viaţă. Pentru că în stilul nostru de parenting se pot strecura şi anumite frici, temeri şi anxietăţi, pe care cei mici le vor prelua, iată ce avem de făcut.
Nu toate temerile şi fricile sunt negative. O parte din ele sunt normale şi pot fi de folos copiilor în dezvoltarea lor, învăţându-i să fie mai precauţi în situaţiile care necesită o atenţie sporită, precum: teamă de foc sau teamă de a trece stradă. Pe măsură ce cresc, copiii experimentează şi ajung să le depăşească.
Însă există şi frici care au un ecou negativ în evoluţia ulterioară a copilului şi despre ele vom vorbi în rândurile ce urmează.
Teama de eşec
Această este una dintre cele mai des întâlnite temeri pe care le transmitem copiilor noştri. Ea apare atunci când noi, părinţii, datorită experienţei pe care am avut-o în propria copilărie, obişnuim să comparăm progresele sau realizările copiilor cu cele ale fraţilor mai mari sau cu ale prietenilor sau colegilor lor de şcoală.
De cele mai multe ori, prin această comparaţie nu facem altceva decât să le stabilim o serie de standarde care corespund de fapt ambiţiilor noastre şi să ne construim o serie de aşteptări nerealiste
Pentru a fi mai buni în ochii noştri, pentru a nu ne dezamăgi, copiii vor încerca să depăşească aceste standarde. Însă orice reproş, critică sau subapreciere pe care noi o vom formulă la adresa lor va însemna de fapt o invalidare a eforturilor lor, o validare a neputinţei lor de a fi aşa cum noi ne dorim.
citeste continuarea pe pagina urmatoare >>>
