Andreea Bălan se consideră o persoană norocoasă și iubită de divinitate, deoarece a fost la un pas de tragedie, în urmă cu aproape șase ani.
Andreea Bălan este fericită și împlinită pentru tot ceea ce i-a oferit viața până acum. Are o carieră de succes, iubește din nou și are două fiice care reprezintă toată bucuria ei.
Cumpăna care ar fi putut să le lase pe fiicele artistei fără mamă
În cadrul emisiunii Online Story by Cornelia Ionescu, Andreea Bălan și-a deschis sufletul și a vorbit despre momentul tragic prin care a trecut atunci când și-a adus pe lume cea de-a doua fiică.
Andreea Bălan: Am fost un caz rar, unul la 80.000, așa mi s-a spus, și am trecut cu bine. A fost foarte greu, pentru că într-o lună am ajuns de mai multe ori la spital. Cred că am avut zile, iar Dumnezeu a avut grijă să trăiesc și, mai ales, ca aceste fetițe să nu rămână fără mamă. Anii au trecut, sunt șase ani de atunci, parcă a rămas ceva în urmă, am și uitat.
Cornelia Ionescu: Și suferințele au fost mari, iar acela a fost un punct.
Andreea Bălan: Acela a fost punctul zero al schimbării mele. Atunci am realizat că, dacă nu o lași mai moale, dacă nu te întorci către tine, dacă nu încerci să îți vindeci părțile suferinde din tine, cumva corpul o face pentru tine. Corpul îți trage un semnal de alarmă și îți spune «stop». Muncești prea mult, alergi prea mult, nu ești atentă la nevoile tale, nu te iubești suficient de mult. Acela a fost, cred, punctul zero. După aceea a început introspecția mea. Au început schimbările.
Cornelia Ionescu: Ai simțit ceva înainte de acea cezariană?
Andreea Bălan: Nu, totul era frumos, mai ales că mai trecusem o dată prin tot procesul cu Ella și totul fusese minunat.
Citește și: De ce slăbitul devine tot mai dificil după 35 de ani- stirilekanald.ro
Cornelia Ionescu: Amândouă. Tu ai avut, la un moment dat, o linie acolo, era cât pe ce să nu mai deschizi ochii.
Andreea Bălan: Eram trează, pentru că atunci când ai o cezariană ești trează. Din câte mi-au spus, mi-au pus-o pe Clara la obraz, apoi am intrat în stop pentru câteva secunde. Anestezista m-a salvat, iar apoi doctorii au făcut ceea ce trebuia. Și-au dat seama imediat ce am. Nu erau în spital, au venit în 10 minute, fiecare din altă parte, au intrat și m-au salvat.
