Nu-i deloc o mancare pentru cei care tin dieta. E satioasa (unii ar zice ca-i „grasa” de-a dreptul), e plina de calorii.
Nu-i pentru ala care face miscare numai din pat pana la televizor si inapoi. E pentru oameni munciti, care se scoala de dimineata, cauta de vite, dupa aia merg la camp, ori la padure, ori in mina, si dup-aceea se-ntorc si mai gradinaresc ceva, mai mesteresc pe langa casa. Si-apoi iar cauta de „ghite”. Sunt, cum ziceam, bucate pentru oameni care nu se dau in laturi de la munca.
Daca v-a susurat pe la urechi cuvantul groscior – smantana, in graiul morosenilor -, atunci stiti si de pe unde-i reteta. Asa – dar nu chiar asa – e si soleanca fratilor basarabeni, pe care-au luat-o ori de la rusi, ori de la ucraineni, ori de pe alte neamuri de prin partea ceea de lume. De unde s-au „contaminat” morosenii mei nu stiu. Stiu insa ca mancarea-i buna, desi n-as pune-o prea des pe masa, din cauza prea multelor calorii.
Si-acum sa nu mai lungesc vorba si-ncep a va da detaliile cuvenite.
Ai trebuinta de o jumatare de kil de carnati afumati si bine uscati, o ceapa, un morcov, un patrunjel, o radacina de telina mica, un litru de zeama de varza (pentru acrit), groscior si sare, poate si-un galbenus.
Radacinoasele se curata, se spala, se taie in doua pe lung si se pun la fiert in apa rece. Se adauga si ceapa, curatata, dar lasata intreaga. Dupa ce au fiert, toate vor fi scoase din zeama, in care se vor arunca apoi carnatii, taiati felioare. Cand credeti ca sunt gata, adaugati zeama de varza (moare, ii zice prin alte parti), se potriveste de sare (daca o mai fi nevoie) si se adauga grosciorul (care-o o smantana dulce, nefermentata), „copt” mai intai intr-un alt vas, pentru ca odata adaugat in zeama acra sa nu se branzeasca.
Afla mai departe detaliile acestei delicioase RETETE ROMANESTI.
Nu-i pentru ala care face miscare numai din pat pana la televizor si inapoi. E pentru oameni munciti, care se scoala de dimineata, cauta de vite, dupa aia merg la camp, ori la padure, ori in mina, si dup-aceea se-ntorc si mai gradinaresc ceva, mai mesteresc pe langa casa. Si-apoi iar cauta de „ghite”. Sunt, cum ziceam, bucate pentru oameni care nu se dau in laturi de la munca.
Daca v-a susurat pe la urechi cuvantul groscior – smantana, in graiul morosenilor -, atunci stiti si de pe unde-i reteta. Asa – dar nu chiar asa – e si soleanca fratilor basarabeni, pe care-au luat-o ori de la rusi, ori de la ucraineni, ori de pe alte neamuri de prin partea ceea de lume. De unde s-au „contaminat” morosenii mei nu stiu. Stiu insa ca mancarea-i buna, desi n-as pune-o prea des pe masa, din cauza prea multelor calorii.
Si-acum sa nu mai lungesc vorba si-ncep a va da detaliile cuvenite.
Ai trebuinta de o jumatare de kil de carnati afumati si bine uscati, o ceapa, un morcov, un patrunjel, o radacina de telina mica, un litru de zeama de varza (pentru acrit), groscior si sare, poate si-un galbenus.
Radacinoasele se curata, se spala, se taie in doua pe lung si se pun la fiert in apa rece. Se adauga si ceapa, curatata, dar lasata intreaga. Dupa ce au fiert, toate vor fi scoase din zeama, in care se vor arunca apoi carnatii, taiati felioare. Cand credeti ca sunt gata, adaugati zeama de varza (moare, ii zice prin alte parti), se potriveste de sare (daca o mai fi nevoie) si se adauga grosciorul (care-o o smantana dulce, nefermentata), „copt” mai intai intr-un alt vas, pentru ca odata adaugat in zeama acra sa nu se branzeasca.
Afla mai departe detaliile acestei delicioase RETETE ROMANESTI.