Mihaela Sofronie a fost diagnosticată cu cancer de sân. A urmat parcursul normal: chimioterapie, mastectomie, vindecare. Povestea ei începe, de fapt, după încheierea tratamentului.
Eram din nou acasă.
Cei 12 ani s-au șters din mintea mea într-o zi. Ca să-mi amintesc imaginea mea din acești ani, trebuie să fac un efort. Dar, nu-l fac. Peste câteva zile am conștientizat că trăiesc un nou început, ca și cum viața mea începe iar de la zero cu alte setări. Când priveam cu ochii minții în adâncul sufletului meu găseam liniște și mai ales echilibru.
Atunci am conștientizat că în toți acești ani, fără să îmi dau seama, subconștientul meu era ghidat de marea etichetă a unei imagini de sine știrbite, pe care scria: dezechilibru.
Așa cum le spun mereu studenților mei, trei lucruri ne controlează viața: imaginea de sine, nevoile și fricile.
Câteva persoane dragi mie, fiica și prietenele mele au fost lângă mine în acele zile când mă reconstruiam.
Ele au trăit împreună cu mine fericirea imensă de a mă uita cu admirație la mine în oglindă, fericirea unică trăită în ziua când, după mai bine de un deceniu, am probat primul sutien drăguț, elegant și când admirația mea murmurată nu mai contenea în cabina de probă, ca să nu audă nimeni, ca un copil în magazinul de jucării când află că poate să aibă cea mai frumoasăjucărie pe care și-o dorește.
Și viața mea abia acum începe. Pentru că viața nu este despre „a avea”, este despre „a fi”.
sursa: anantaje.ro
