Mihaela Sofronie a fost diagnosticată cu cancer de sân. A urmat parcursul normal: chimioterapie, mastectomie, vindecare. Povestea ei începe, de fapt, după încheierea tratamentului.
De la oglindă până la fiecare mișcare la care ai grijă să nu deranjezi proteza externă ce-o porți în sutienul ortopedic, să nu se vadă diferența dintre sâni, să nu se vadă prin haine, să nu iasă, să nu se poziționeze strâmb… Porți cu tine, ca picătura chinezească, „C”-ul tău.
Pe lângă asta, rata divorțurilor, mai ales în cazul celor mai tinere, este extrem de mare. Respingerea pe care o trăiești, oricum ar fi ea motivată de partener, te devastează. Urmează „dulcea” libertate a femeii singure care, de fiecare dată când întâlnește un potențial partener interesat de o relație cu ea, trebuie să-i spună: „Știi… eu am problema asta.” Cu sufletul strâns, cu teamă și groaza de a vedea pe fața lui cea mai mică urmă de dezgust și o nouă respingere.
Cereți-i femeii acesteia să fie ca toate celelalte! Cereți-i femeii ăsteia să fie fericită și zâmbitoare permanent.
Mi s-a spus de multe ori: „Hai, dragă, lasă că nu e așa important un sân! Ești frumoasă și așa, cine te vrea te acceptă și așa! Acum tu de ce vrei să fii sexy? Mai lasă și tu din pretenții, poți să nu placi un bărbat la început, dar cu timpul o să te atașezi, el te-a acceptat așa… ce să faci?!”
În perioada medicală a experienței mele, am decis că dacă voi trăi, voi face tot ce pot pentru aceste femei. Am reușit să mă reapropii de zona cancerului de sân după șase ani, când, într-o emisiune televizată în direct, am vorbit întregii țări despre experiența mea și despre experiența femeilor „roz”. Au urmat apoi diverse alte forme de suport pe care le-am oferit – consiliere gratuită, întâlniri, recomandări. Port mai departe cu mine misiunea de a transmite acest mesaj și de a susține feminitatea.
Anul acesta, împreună cu Asociația Zetta, vom desfășura o a doua ediție a expoziției de fotografie, amplă și cu intenții consistente, acelea de a strânge
fonduri pentru operații de reconstrucție mamară.
Scriu toate aceste detalii ca să se înțeleagă că în acești 12 ani am făcut tot ce mi-a stat în puteri pentru a depăși dificultatea vieții de după cancerul de sân, a problemelor de viață inerente și pentru a susține și alte femei în incursiunea acestei traiectorii. Cu toate acestea, sufletul meu murea.
