Pe pagina sa de Facebook, nutritionstul Mihaela Bilic explica diferentele dintre diversele tipuri de masline, in functie de culoare.
„Am trăit multă vreme cu impresia că există câte o specie diferită de arbori pentru fiecare culoare de măslină. Ei bine, nu mică mi-a fost mirarea când am aflat că măslinul e unul singur şi culoarea verde, maronie sau neagră a măslinelor e determinată doar de gradul de coacere al acestora. Cu alte cuvinte măslinele verzi sunt necoapte iar cele negre extra-coapte!
Din punct de vedere nutritiv există diferenţe între ele, cu cât sunt mai negre/coapte, cu atât sunt mai bogate în grăsimi. Cele verzi, ca orice fruct crud, sunt amare, gust de care e responsabilă o substanţă numită oleuropeină. Pentru a putea fi mâncate, măslinele verzi trebuie tratate: se ţin tim de 8-72 ore într-o soluţie alcalină de hidroxid de sodiu care neutralizează oleuropeina.
Apoi, indiferent dacă sunt verzi sau negre, măslinele se pun în saramură (sarea are rol de conservant) sau în ulei pentru a putea fi păstrate timp îndelungat.
Dacă măslina verde are gust amar consideraţi că e normal şi bucuraţi-vă, oleuropeina are proprietăţi antioxidante, anti-inflamatorii, antimicrobiene şi anticanceroase.
În schimb măslinele negre conţin de 3-4 ori mai mulţi compuşi fenolici (hidroxityrosol) deci au efect antioxidant mai puternic decât cele verzi. Şi când spun antioxidant înseamnă neutralizarea radicalilor liberi responsabili de boli şi îmbătrânire.
Iar ca mic secret, consumaţi măslinele ca atare, indiferent de culoare, sunt mai bogate în antioxidanţi şi mai sărace în calorii faţă de uleiul de măsline. Şi tot măslinele au de 4-10 ori mai mult hidroxityrosol faţă de ulei.
In final uleiul de măsline este un fel de esenţă de grăsime extrasă din măsline, o lingură de ulei e echivalentul a 25 măsline şi cu siguranţă o trecem uşor cu vederea în timp ce mestecatul unui castronel de măsline ne ia mai mult timp.
Dacă tot e vară haideţi să ne bucurăm de fructul simbol al alimentaţiei mediteraneene, măslina de orice culoare şi în orice preparat: în salate, paste, pizza, pâine, sosuri sau ca atare, ronţăite pe post de aperitiv”
