Copilul a venit într-un moment în care, cum vă spuneam, eram în prag de divorţ. Mama îl prinsese în oraş cu alta de mână şi făcuse un scandal monstru în familie, aproape mai revoltată decât eram eu când am aflat prima dată că mă înşală. M-a luat de mână şi mi-a cerut să-l părăsesc, că ăsta nu e om de casă şi că nu trebuie să mă las călcată în picioare. Teoretic ştiam şi eu asta, cu practica era mai greu. Mama ştia foarte bine că Andrei mă mai înşelase, dar de fiecare dată tot ei, părinţii, ne împăcaseră. Probabil conta faptul că nimeni nu-l prinsese în fapt pe Andrei cu altele.
După ce m-am mutat înapoi în casa părintească am aflat că sunt însărcinată. Tata a fost cel mai emoţionat că va avea un nepot, apoi mama s-a înmuiat. Până la urmă a greşi e omeneşte, Andrei a făcut numărul lui obişnuit cu iertări sentimentale, flori şi promisiuni, şi uite aşa am devenit părinţii unei fetiţe minunate.
