Beniamin și Iosif au vorbit cu sinceritate despre decizia de a merge la Facultatea de Teologie și cine i-a influențat în acest sens.
Frații Graur sunt extrem de cunoscuți în mediul online, iar povestea lor este sursă de inspirație pentru cei care îi urmăresc. Aceștia sunt implicați în diferite cazuri sociale și nu uită de momentele în care chiar ei erau cei care aveau lipsuri materiale.
Cum au ajuns gemenii Graur studenți la Teologie
Invitați recent în cadrul podcastului realizat de Sore, gemenii Graur au vorbit despre decizia de a fi studenți la Teologie și cine anume i-a influențat. Chiar dacă nu aveau bani, cei doi au hotărât să plece de acasă, după o perioadă în care nu știau în ce direcție să meargă.
Beniamin: Studenți la teologie. Terminasem liceul și, sincer, nu aveam o direcție clară. Din nou, cumva, evident, și situația financiară te influențează în viață să faci anumite alegeri, anumite compromisuri. Sunt persoane care fac compromisuri din cauza posibilităților sau a lipsei fondurilor. Eu eram în clasa a XII-a, terminam liceul și mă gândeam ce fac. Nu am avut lipsuri majore, în sensul în care aveam mâncare, aveam haine, chiar dacă erau luate de la second-hand, dar erau haine bune, spălate, eram în regulă. Dar, ok, unde mă duc la facultate, de unde bani, de unde chirie, toate cele? Aveai nevoie de un buget. Părinții n-aveau cum să ne ofere. Și nu știam ce să fac.
Am terminat liceul, eu m-am dus să lucrez în perioada aia, după ce am dat Bacalaureatul, perioada verii, până în octombrie, când începea facultatea. Și nu știam ce să fac. M-am dus prin Sibiu, munceam în construcții. Și m-am gândit și cu tata, mă consultam cu ei și spuneam: „Ce să fac, în ce direcție s-o iau?”. Și tata a zis: „uite, du-te la teologie, vedem, Dumnezeu va purta de grijă”, așa spunea. Dumnezeu va purta de grijă, dar cum? Că nu am bani. Mă duc la București. Cum? Îți trebuie bani de admitere, de taxă la facultate, chirie, toate cele, o grămadă de bani, de unde? Eu lucram, eram acolo, eram la lucru, dar nu știu câți bani puteam eu să fac în două-trei luni. Până la urmă, mi-am strâns niște bani, am mers, m-am luat, să zic, după îndemnul lor, am aplicat la Teologie, m-am înscris. Nu știam dacă urma cu adevărat să fac, nu știam dacă voi avea fonduri. Am mers pe un drum, să zic, nu era clar ceea ce o să fac.
Iosif: Eu m-am dus pentru că voiam să fiu lângă el.
Beniamin: Și eu, îndemnat cumva de părinți, m-am dus acolo, la facultate, am dat admiterea, am luat, am intrat.
Iosif: Noi, cumva, ne-am dus și pentru că am crescut într-o familie în care se promova credința, legătura strânsă cu Dumnezeu și voiam mai mult.
Beniamin: Clar, și asta a contribuit.
Iosif: Ne-am dus pentru că am zis: „Oricum, nu știm exact ce să facem, hai să mergem la Teologie”. Ne-am dus, eu n-am terminat Teologia, prin anul trei m-am retras. Fratele meu a terminat Teologia, după aia m-am dus la Jurnalism, am terminat jurnalismul.
