Ce cuvinte a lăsat în urmă părintele, după moartea sa.
Jurnalul a fost ținut secret și nu a fost publicat decât abia după moartea lui Arsenie Boca. Jurnalul lui Arsenie Boca a fost descoperit după trecerea sa în neființă, la Așezământul Monahal de la Sinaia.
Între anii 1946 și 1950, părintele Arsenie Boca a redactat o lucrare de câteva sute de pagini în care a lăsat numeroase învățăminte și texte religioase de mare importanță pentru creștini, potrivit celor care au editat cartea.
Citeste si: Părintele Arsenie Boca a prezis marele cutremur din România! Semnele care prevestesc Apocalipsa
Acesta a vorbit despre boli, precum și despre păcatele pe care fiecare creștin le face. Din învățăturile părintelui Arsenie Boca:
Despre boli și România: „Cele mai grele boli sunt bolile de nervi. Mor nervii şi te trezeşti slăbănog, tremurând de nu te mai poţi opri, sau bolnav la casa de nebuni.
Un tată pătimaş de acestea n-are urmaşi sănătoşi, ba şi în nepoţii şi strănepoţii săi se moşteneşte ceva găunos, care la o întâmplare oarecare răbufneşte afară.
Aşa se răzbună păcatele părinţilor în bieţii copii, care nu au vină. Spun acestea şi am de gând s-o mai spun, fiindcă în regiunea aceasta- odinioară capitala Daciei- acum se bea cel mai mult rachiu, de aceea aici sunt cei mai mulţi copii bolnavi de nervi- deşi oamenii pătimesc şi de alt rău mai mare: nu vor să aibă copii”. (20.III.49, Prislop).
Citește și: Horoscop pentru ziua de joi, 11 iunie 2026: Zodia care ar putea fi cerută în căsătorie- kanald.ro
Avertismentul părintelui Arsenie Boca în legătură cu păcatele
Despre păcate: „ Păcatele au urmările cele mai felurite asupra omului: 1. Pe unii păcatele-i smeresc, îi ruşinează înaintea lui Dumnezeu şi-i hotărăsc la îndreptare. 2. Pe alţii, mai înrăiţi în ele, îi sălbătăcesc cu totul. 3. Dar pe alţii îi împing până la nebunia fără întoarcere. Cu un cuvânt, păcatele tulbură sufletul în diferite trepte”. (13.II.49, Prislop), arată cei de la ortodoxia.rol.ro.
Despre viaţă: „Când viaţa aceasta e încurajată de statornicia bogăţiei, de negrija întâmplărilor, omul se strică; iar o viaţă stricată de patimi strică şi mintea, care, odată stricată, nu mai deosebeşte adevărul de minciună sau binele de rău, ci le zice tocmai întors: răului bine şi minciunii adevăr”. (30.I.949, Prislop).