Considerată de mulţi dintre noi mai degrabă un “handicap” decât un avantaj, frica este, în realitate, pentru majoritatea situaţiilor în care ne aflăm de-a lungul vieţii, principala emoţie căreia îi datorăm conservarea.
„Incertitudinea este o componentă a fricii”
Când frica ajunge la intensităţi extreme, persistente şi iraţionale, deja vorbim de fobie. Iar atunci este nevoie de intervenţia unui specialist, specialist care însă poate fi de ajutor şi în etape premergătoare exacerbării temerilor.
“Tehnicile de gestionare a fricii sunt diferite de la o persoană la alta, ţinându-se cont şi de particularităţile individuale, pentru că ceea ce funcţionează la cineva, la altcineva poate să nu funcţioneze şi atunci se aplică o altă strategie. Ca şi strategie, poate fi luată în considerare cunoaşterea stimulului care a declanşat frica, ştiind de ce s-a dezvoltat o anumită frică.
Incertitudinea este o componentă a fricii. Înţelegerea a ceea ce a produs frica poate lua forma unui traseu de înţelegere a modului de funcţionare a propriei persoane ceea ce conduce la redefinirea fricii respective. Stimulul poate căpăta astfel, o nuanţă acceptabilă, diferită de frică.
Dacă există frica de a începe ceva, deoarece acel ceva pare înfricoşător sau dificil, se poate începe cu paşi mici. Construirea încetul cu încetul face posibilă familiarizarea cu subiectul înfricoşător, ceea ce îl face mai uşor de gestionat”, mai spune psihoterapeutul Erna Constantin.
citeste continuarea aici
