Drogul care face ravagii şi ne face creierul să nu mai răspundă la comenzi de supravieţuire: dragostea

Amor ghebos… Uneori, când manierele merg prost, am vrea să se termine cu starea de suferinţă, cu lipsa de putere de concentrare, cu depresia şi tanjirea după cel iubit. Dragostea face ravagii. Creierul parcă nu mai răspunde la propriile comenzi de supravieţuire. De ce oare? De vină e chimia cerebrală. Iată o descriere cât se poate de amănunţită, făcută de Dragoş Cirneci, specialist în neuroştiinţe, pentru revista psychologies.

Psychologies: De ce ne îndrăgostim? E ceva tipic uman?

Dragoş Cirneci: Toate speciile se îndrăgostesc, probabil. Cel puţin mamiferele, în mod sigur. Ataşamentele de genul asta sunt esenţiale pentru reproducerea speciei.

Sunt unii mai vulnerabili la „îndrăgosteala“ decât alţii? O păţesc mai des?

D. C.: În mod sigur, dar, în principiu, oricine se poate îndrăgosti.

Unii o pot păţi mai des, datorită mediului din jur, care îi expune la mai multe contacte cu alţi oameni şi din care poate ieşi ceva interesant. Alţii, datorită modului în care le funcţionează reţelele din creier care se ocupă de procesarea recompenselor.

Adică ei sunt „setaţi“ să răspundă mai puternic când le place ceva, iar, în creier, cu cât răspunsul emoţional e mai puternic faţă de ceva, cu atât învăţarea e mai rapidă şi mai puternică.

Iar acest gen de învăţare, tehnic, se numeşte „apetitiva“, iar popular, „dragoste“.

citeste continuarea pe pagina urmatoare >>>