Doliu în presa din România! A murit Carmen Ghibuțiu, soția cunoscutului jurnalist Horia Ghibuțiu
Carmen Ghibuțiu, soția cunoscutului jurnalist Horia Ghibuțiu, a murit. ”Draga noastră Carmen Ghibutiu va fi înmormântată joi, 22 august, ora 11.00, la Cimitirul Izvorul Nou din București. Omagiile pot fi depuse mâine după-amiază, la biserica din cimitir. O vom iubi mereu”, anunță jurnalistul pe pagina sa de Facebook.
Mesajele de condoleanțe nu se mai opresc pe pagina de Facebook.
”Carmen. Am căutat o poză cu Carmen. Nu am găsit. Poate nu știu să caut, poate nu am. Am găsit niște cuvinte. Nu ale ei, ale mele. Care i-au plăcut ei. Sunt astea: „Suntem fragili, atât de fragili. Avem un timp în care suntem vii și nimeni nu cunoaște cât este timpul său. Cât suntem vii, ce altceva putem măsura decât distanțele și timpul? Ni-mic. Sunt ele esențiale? Nu. Nimic din ce e profund uman nu putem măsura.
Pe Carmen întâi n-am cunoscut-o. Întâi mi-a povestit-o el. Horia. Iubitul și iubitorul ei. Soțul ei. Pe el l-am întâlnit la o țigară. Iar el vorbea despre ea. Eu plecasem deja în povestea lui despre ea și mi-o imaginam. Și mă bucuram de felul în care povestea mă trage pe mine înspre frumusețe când El vorbește despre Ea.
Mă bucuram că ei doi există. Mereu știu când într-o poveste există de-adevăratelea El și Ea. Nu știu, am greșit, mereu simt.Peste vreo două luni, am întâlnit-o pe Carmen. Era exact cum o povestea Horia. Atât de firească, de luminoasă, că mi-a trecut prin cap atunci că minunăția aia de femeie știe ceva ce noi, ceilalți muritori, nu știm. Că are ceva ce noi nu avem.
Azi, Carmen a plecat. N-am știu până azi cât de aproape îmi e ea de inimă, nu am fost apropiate în mod manifest. Doar ne făcea mare plăcere când ne întâlneam.
”Ce prosti sintem... Ca ne trece viata asta și mor de necaz ca nu știm sa i dam valoare asa cum merita. CItesc acum pe pagina unui om pe care îl admir și mi-e drag tare, Horia Ghibutiu ca draga lui Carmen a plecat...
Mi se stringe inima și ma doare pe mine numai gindul la durerea lor... Doamne, lui da-i putere și noua înțelepciunea de a ne prețui fiecare zi cu cei dragi. Nu e drept sa plece oamenii tineri, asa, la netimp... ”
”