Nu am refuzat ocazia de a mai merge pe încă o inulă. De data asta am ales Kapo-Kapo, care este de fapt un sat mic, în partea vestică a insulei Cubadak, din Pesisir Selatan, Sumatra de Vest.
Multă lume îi spune insula Kapo-Kapo, dar practic, e vorba de insula Cubadak. Am mers cu scuterul până în Mandeh, portul în care am ajuns foarte oficial, cu alai, acum o lună şi ceva. Vremea nu a fost cu noi, dar nu ne-a speriat ploaia. Am fost uzi din cap până în picioare când am ajuns în port. Unul dintre băieţi vorbise înainte cu cineva care să ne ducă cu barca. Pentru că s-a scumpit recent benzina, preţul bărcii mari era de aproximativ 70$, dus-întors. Cu cât am fi fost mai mulţi, cu atât era mai ieftin per capita.
Barca ne-a dus printre mangrove, pe un canal îngust, până la o limbă de pământ care desparte partea estică de plaja din vest. Satul, care de fapt sunt câteva case, în jurul unei moschei, e chiar la capătul acelui canal. E destul de izolat, iar condiţiile sunt minimaliste, cu curent de la generatorul moscheii. Pentru o contribuţie opţională la moschee, ne-au pus la dispoziţie o casă din lemn pe piloni, doar cu pardoseală, uşi şi ferestre, în care am putut să stăm de ploaie. Ne-a prins bine pentru că toată noaptea a plouat mărunt. Lumina ne-am asigurat-o cu lanterne agăţate din tavan. Am întins sfori printr-o încăpere, pe care ne-am întins hainele la uscat. Nu am mai apucat să facem baie pentru că era deja seară când am ajuns. Ne-am mulţumit cu poveşti la foc şi o şeptică indoneziană la lumină de lanternă.
Dimineaţa cerul se limpezise de nori. Câţiva copii din sat, au stat permanent în preajma noastră, tăcuţi, timizi, dar suficient de curioşi încât să zâmbească ocazional. Nu cred că au văzut bule (străini albi) foarte des, pentru că nu e genul de destinaţie turistică, populară publicului larg. Mă gândeam de multe ori, ce copilărie frumoasă trebuie să aibă: pe malul mării, la un pas de mangrove şi la doi paşi de junglă, într-o climă ce îţi permite să dormi afară în orice moment al anului.
Citeste continuarea pe plecatideparte.ro.
Multă lume îi spune insula Kapo-Kapo, dar practic, e vorba de insula Cubadak. Am mers cu scuterul până în Mandeh, portul în care am ajuns foarte oficial, cu alai, acum o lună şi ceva. Vremea nu a fost cu noi, dar nu ne-a speriat ploaia. Am fost uzi din cap până în picioare când am ajuns în port. Unul dintre băieţi vorbise înainte cu cineva care să ne ducă cu barca. Pentru că s-a scumpit recent benzina, preţul bărcii mari era de aproximativ 70$, dus-întors. Cu cât am fi fost mai mulţi, cu atât era mai ieftin per capita.
Barca ne-a dus printre mangrove, pe un canal îngust, până la o limbă de pământ care desparte partea estică de plaja din vest. Satul, care de fapt sunt câteva case, în jurul unei moschei, e chiar la capătul acelui canal. E destul de izolat, iar condiţiile sunt minimaliste, cu curent de la generatorul moscheii. Pentru o contribuţie opţională la moschee, ne-au pus la dispoziţie o casă din lemn pe piloni, doar cu pardoseală, uşi şi ferestre, în care am putut să stăm de ploaie. Ne-a prins bine pentru că toată noaptea a plouat mărunt. Lumina ne-am asigurat-o cu lanterne agăţate din tavan. Am întins sfori printr-o încăpere, pe care ne-am întins hainele la uscat. Nu am mai apucat să facem baie pentru că era deja seară când am ajuns. Ne-am mulţumit cu poveşti la foc şi o şeptică indoneziană la lumină de lanternă.
Dimineaţa cerul se limpezise de nori. Câţiva copii din sat, au stat permanent în preajma noastră, tăcuţi, timizi, dar suficient de curioşi încât să zâmbească ocazional. Nu cred că au văzut bule (străini albi) foarte des, pentru că nu e genul de destinaţie turistică, populară publicului larg. Mă gândeam de multe ori, ce copilărie frumoasă trebuie să aibă: pe malul mării, la un pas de mangrove şi la doi paşi de junglă, într-o climă ce îţi permite să dormi afară în orice moment al anului.
Citeste continuarea pe plecatideparte.ro.
Ioana si Raul sunt doi tineri pasionati de calatorie. PlecatiDeparte.ro reprezinta jurnalul lor de calatorii, in care vei gasi informatii despre diverse destinatii turistice din Romania si de peste hotare, fotografii (fara pretentii artistice, pe care nu le fac cu telefonul), filme scurte (uneori facute cu telefonul pentru ca inca nu sunt siguri ca doresc sa investeasca intr-o camera de filmat), ganduri, impresii si amintiri din locurile pe unde au umblat… si nu se limiteaza doar la calatorii.
