Ce au făcut mai mulți români cu sufletul mare pentru refugiații din Ucraina care au căutat siguranța în țara noastră.
De mai bine de 40 de zile, românii sunt solidari cu oamenii fugiți din Ucraina din calea războiului. Oamenii au făcut numeroase strângeri de fonduri, unii i-au adăpostit pe ucraineni în locuința lor și alții le-au fost ghid la spital, la gară ori la aeroport.
Flavius Bunoiu a relatat pentru republica.ro câteva povești emoționante despre ucrainenii pe care i-a ajutat în această perioadă, dar și cum s-au comportat aceștia și cum au reacționat la bunătatea afișată.
„Aseară, fără preaviz, a trebuit să mă duc spre gară pentru a prelua o familie de refugiați ucraineni. Când am ajuns acolo, am constatat că erau mai mulți decât fusesem informat: mama, tatăl, trei copii (dintre care unul abia mergea în picioare), multe bagaje și o cușcă în care stăteau cuminți, împreună, o pisică și un cățel. Nu-i puteam duce pe toți cu mașina, așa că am apelat la primul taximetrist pe care l-am găsit ca să mă ajute.
- Ce să-mi datorați, domnu’? Nimic, a zis taximetristul, eu vă mulțumesc că aveți grijă de ei. Mi-a întins mâna, i-a salutat și pe ucraineni, le-a urat noroc și a plecat.
Dar nu e singurul gest de genul acesta pe care l-am întâlnit în ultima lună și care m-a emoționat prin naturalețea cu care a venit, nesolicitat, prin caritatea și empatia dovedită.
Avem o voluntară cu o boală gravă care ne ajută. Își pune mască, căci nu poate risca să aibă Covid sau vreo răceală, vine alături de soțul dânsei cu sufertașul și le aduce mâncare gătită în casă, traduce pentru ei, îi ajută în fel și chip.
Citeste si: Civili uciși în stradă, clădiri rase de pe suprafața pământului și semnele Z pictate în Borodianka
Citește și: S-a dat lege! Miercuri e zi liberă!- stirilekanald.ro
Avem o vecină care, la plecarea unei familii, a venit cu o farfurie de prăjituri făcută de ea. „Pentru drum, pentru copii”, i-a zis mamei care se pregătea de plecare, deși nu se puteau înțelege prin vorbe. În timp ce-i întindea farfuria cu prăjituri, a cuprins-o cu mâna stângă pe după umăr și a strâns-o în semn de mângâiere și încurajare.
În altă zi, veneam de la farmacie cu medicamente pentru familiile cazate. În colțul casei, lângă gard, ne așteptau câțiva vecini. Mi-am zis în gând că numai de o ceartă cu vecinii nu aveam dispoziție atunci, mă așteptăm să trebuiască să le dau explicații în legătură cu străinii găzduiți. Când colo, s-a dovedit că ei ne așteptau ca să ne dea o mână de ajutor. Unul dintre ei ne-a oferit câteva vouchere de pâine (pâinea vine săptămânal cu microbuzul în sat), altul ne-a dat un sac de făină iar altul câteva sticle de lapte și ouă proaspete.
