Cu siguranţă, de multe ori ne-am aprins de la un cuvânt care ni s-a părut aruncat anume să ne rănească, de la un gest nepotrivit sau de la o întâmplare banală. Mai mult ca sigur, am stat supăraţi sau poate chiar nu ne-am vorbit ceasuri sau zile sau, mai trist, sapătămâni cu un prieten, cu vecinul, cu colega, cu fratele, cu mama sau cu tata, cu soţul sau soţia.
Tâmplarul a muncit mult, măsurând, tăind, bătând cuie. Aproape de asfinţit, când s-a întors de la câmp fratele mai mare, tâmplarul tocmai terminase treaba. Uimit de ceea ce vedea, fermierul a făcut ochii mari şi a rămas cu gura căscată.
Nu era deloc un gard de doi metri. În locul lui era un pod care lega cele două gospodării peste râu.
Tocmai în acel moment vecinul lui, fratele cel mic, venea dinspre casa lui şi, copleşit de ceea ce vedea, a alergat spre fratele mai mare, l-a îmbrăţişat şi i-a spus:
- Eşti un om deosebit! Să te gândeşti tu să construieşti un pod aşa de frumos după tot ce ţi-am spus şi ţi-am făcut! Iartă-mă, frate!
citeste continuarea pe pagina urmatoare >>>
.
