Cuvântul harem vine direct din limba arabă, de la termenul de haram, care însemna "interzis", "de neatins". Ghidaţi de acest precept, sultanii le-au reprimat orice formă de sexualitate cadânelor, exceptând fireşte actele sexuale, mai bine zis violurile, al căror protagonist era chiar el, sultanul.
Originea femeilor din haremurile turceşti era variată. În palatul Topkapi, care a slujit de secole drept reşedinţa a haremurilor sultanilor otomani, se aflau femei din toate colţurile lumii.
Majoritatea erau răpite, primite drept cadou, sau capturate din ţările vecine: Grecia, Serbia, Bulgaria, Ţările Române, Cerchezia, Georgia, Ungaria, Persia. Pe lângă această categorie, existau femeile primite cadou din ţări îndepărtate precum Rusia, Spania, Italia, Franţa, Arabia, China, India, Africa Neagră.
Înainte de construirea palatului Topkapi de către cuceritorul Bizanţului, Mehmet al II-lea, cadânele sultanilor turci trăiau în jurul acestora în clădirile administrative, şi-i urmau în campaniile militare în nişte căruţe speciale. Istoricii notează că multe astfel de cadâne erau furate din căruţe de duşmanii turcilor, când aceştia îşi deplasau armatele prin ţări străine…
Hrisoavele vremii apucă să noteze că femeile cele mai frumoase din harem erau sclavele capturate în Caucaz şi din Ţările Române. Frumuseţea unei astfel de roabe era un subiect sensibil. Pentru turci, o femeie era frumoasă doar dacă era neapărat grasă.
citeste continuarea pe pagina urmatoare >>>
