Sunt o femeie tânără şi educată, în curând voi deveni asistentă medicală, şi nu credeam în prostii de genul farmece sau vrăji. Asta până când nu mi s-a întâmplat şi mie să intru într-o asemenea poveste.
Ştiu că poate părea fantastic şi ireal ce vă voi povesti, dar în realitate nu e decât rodul acţiunilor unei minţi înapoiate – a soacrei mele – care deşi trăieşte în secolul 21, gândeşte şi acţionează ca pe vremea Inchiziţiei. Dacă ar putea, cred că m-ar arde şi pe rug.
Când am început relaţia cu fiul ei eu eram în liceu. Era primul meu iubit şi am rămas cu el de atunci.
Dar l-am iertat. Maria, mama lui, s-a purtat cu mine ca o mamă, multă vreme. După ce am terminat liceul am plecat din comuna noastră din Giurgiu, la o şcoală sanitară postliceală din Capitală. Am stat trei ani în gazdă în Bucureşti, mergând la Ionuţ acasă aproape în fiecare week-end.
Mama a murit în perioada aia într-un incendiu cumplit care ne-a distrus casa din temelii, iar tata şi-a găsit apoi de lucru în Bucureşti, aşa că nu mai aveam unde să mă întorc acasă. Stăteam la Ionuţ. Maria m-a acceptat întotdeauna, găteam împreună, ne înţelegeam bine mai ales că ea nu are mai mult de 50 de ani şi încă se ţine foarte bine.
E o femeie de toată isprava, care ţine în spate o gospodărie mare, cu oi, porci, vite, pământ de lucrat şi tot aşa.
citeste continuarea pe pagina urmatoare >>>