Anevrismele cerebrale sunt dilataţii anormale ale arterelor cerebrale, ce se dezvoltă ca urmare a unor puncte slabe în peretele arterial. Anevrismele cerebrale sunt de mai multe tipuri: sacular, disecant, micotic şi pseudoanevrisme.
Cauzele anevrismelor, în totalitate, sunt defecte la naştere: modificarea structurii peretelui vascular, infecţiile micotice cerebrale şi trauma cerebrală (în special cea penetrantă). Cele mai multe anevrisme apar sporadic; acestea sunt anevrismele cerebrale saculare, ce apar în 85% din cazuri la bifurcaţia unei artere cerebrale în circulaţia cerebrală anterioară, şi în 15% din cazuri în circulaţia cerebrală posterioară. Există boli ce pot fi asociate cu anevrismele cerebrale cum ar fi următoarele: rinichiul polichistic, displazia fibromusculară, malformaţiile arterio-venoase, bolile de ţesut conjunctiv, sindromul Marfan, boala Ehlers-Danlos şi sindromul Osler-Weber-Rendu.
Ghidurile curente recomandă screeningul pentru anevrisme cerebrale, dacă două sau mai multe rude de gradul întâi într-o familie sunt cunoscute să aibă un anevrism cerebral.
Prevalenţa anevrismelor este de 3-5% în populaţia generală; aproximativ jumătate dintre acestea se rup. Incidenţa anuală a rupturii anevrismelor este de aproximativ şapte din 100.000 de persoane. Riscul de ruptură este de 0,05-2% pe an, în funcţie de mărimea şi tipul anevrismului, scrie BrainInstitute.ro
Din punctul de vedere al pacientului, anevrismele cerebrale vor fi împarţite în două mari clase: rupte şi nerupte. Cele rupte sunt urgenţe neurochirurgicale absolute, iar cele nerupte nu reprezintă o urgenţă, dar necesită o formă de tratament sau cel puţin supraveghere medicală prin imagistică.