O mamă işi iubeşte copii, indiferent de cum aleg să se poarte aceştia cu ea. Insă povestea pe care o vei citi iţi va arăta o lecţie de viaţă pe care nu o vei uita niciodată!
Mama mea avea un singur ochi. Toată copilăria mea am suferit din pricina înfăţişării ei; îmi era ruşine cu ea, orice apariţie a ei pe lângă mine era un prilej în care mă simţeam umilit. Mama avea un mic magazin lângă piaţă şi acolo vindea ceaiuri şi plante; câştigă puţîn, insuficient că să avem banii necesari unui trăi decent.
Într-o zi când eram la şcoală primară, mama a venit la şcoală, era una din acele zile când erau chemaţi părinţîi să asiste la diverse activităţi ale copiilor lor.
A două zi, copiii la şcoală comentau şi rădeau de mine că mama mea are un singur ochi iar mie îmi venea să întru în pământ de ruşine.
M-am simţit cam rău pentru ce i-am spus mamei dar în egală măsură eram şi mulţumit că am fost în stare să îi spun că îmi e ruşine cu ea printre colegi din pricina înfăţişării ei; sperăm că va ţine cont de vorbele mele pe viitor.
Ea nu m-a pedepsit, de unde am dedus că nu s-a supărat prea tare pe mine. În noaptea aceea am mers la bucătărie să beau nişte apă şi am văzut-o pe mama plângând încet, din singurul ochi pe care îl avea, parcă să nu mă deranjeze cu plânsetul ei. M-am uitat la ea şi am luat-o la fugă.
citeste continuarea pe pagina urmatoare >>>
