A doua zi, Ştefan s-a întors foarte târziu. Era puţin ameţit. Şi-a declarat dragostea în genunchi. Îmi spusese că a rupt orice legătură cu iubita sa, că nu îi vine a crede că trăieşte acest moment.
Acel prieten mi-a povestit totul, până în cel mai mic detaliu. Ştia cum o cheamă, că îi plac pisicile şi romaniţele, că în următorii 3 ani ea planifică copii. Ascultam în linişte. Nu puteam să spun un cuvânt.
L-am refuzat pe acel bărbat… nu de dragul soţului. Pur şi simplu nu eram în stare să fac asta.
Brusc, într-o oarecare zi a bătut la uşă Ştefan, soţul meu. Cică mă iubeşte şi îi pare nespus de rău.
citeste continuarea pe pagina urmatoare >>>
