Povestea cutremurătoare de dragoste a anului! De la agonie, la extaz
O poveste de dragoste reală, istorisită chiar de protagonista ei, îţi va schimba viaţa! Răsturnări de situaţie, drame, mister, o aură de misticism, o pasiune vecină cu nebunia şi un final exploziv şi cu totul neaşteptat...
" Pe Vlad l-am iubit ca o nebună. A fost o dragoste de copii fără griji, cu mers prin frunze uscate toamna, în parc, săruturi pasionale pe bancă şi ore chiulite de la liceu. Ne-am făcut planuri, am visat cu ochii deschişi. Ştiam ce vom face peste 10 ani, când ne căsătorim şi când facem copii. Ce nu ştiam, în seara în care ne-am despărţit pentru a ne vedea a doua zi, la şcoală, era că… a fost ultima dată când l-am ţinut în braţe. Vlad s-a culcat şi nu s-a mai trezit niciodată. A murit ca un înger, în somn, fără motive, fără explicaţii.
De atunci, vrând nevrând, am învăţat să trăiesc fără el. Îi simţeam adesea mirosul, îi simţeam chiar şi atingerea într-o simplă adiere de vânt şi nu m-am mai plimbat niciodată toamna, prin parc.
Am iubit, ba chiar de mai multe ori. Mi-am întâlnit sufletul pereche în fiecare vară, în Vama Veche, ba uneori chiar şi de două ori pe vară. Evitam sufletele pereche cu numele Vlad… parcă încă mă ustura acest apelativ.
M-am şi logodit, de vreo două ori, tot cu două suflete pereche. N-a ţinut prea mult, dar am păstrat de fiecare dată inelele de logodnă. Bine, a doua logodnă s-a lăsat şi cu un tatuaj infantil pe gamba dreaptă, transformat după despărţire într-un fluture 3D absolut spectaculos, care mă obliga să merg la sală şi să nu mă ingraş,
Poveste cutremuratoare de dragoste:" Ne-am iubit mult, atât de mult că devenise obişnuinţă..."
Am terminat facultatea in Craiova şi mi-am găsit destul de uşor de muncă în Bucureşti. Ai mei au fost trişti când au aflat că plec din oraş, dar au acceptat, de dragul carierei.
Cand m-a cerut de nevastă, am avut un deja-vu. Eram la mare, în Vama Veche. S-a pus în genunchi, pe plajă şi m-a cerut. Pfoaaa, câtă originalitate! Dar îl iubeam şi am acceptat pe loc! Am dat pe gât paharul de gin gol pe jumătate şi ne-am iubit, în ciuda vecinilor care dormeau liniştiţi în cortul alăturat şi nu dispuneau de nicio ţeavă în care să ne bată a reproş.
N-am făcut nunta! Am mers doar la primărie cu părinţii şi câţiva prieteni, apoi am dat o masă la restaurant şi-o petrecere în Centrul Vechi.
Citește și: Trupa PINDU, implicată într-un ACCIDENT GRAV! Doi membri ai formației au ajuns la spital- kanald.ro
Citește și: Anunțul momentului pentru români!- stirilekanald.ro
Poveste cutremuratoare de dragoste:" Buna, eu sunt Vlad ”
După doi ani am aflat că sunt însărcinată. Nu mi-a picat prea bine vestea, pentru că tocmai fusesem avansată la serviciu şi urma să îmi cunosc noul şef. Canadienii pentru care lucram vânduseră compania unor sârbi care, fireşte, şi-au adus omul de încredere şi l-au numit director general. Încă nu mi se vedea burtica, şi parcă arătam mai bine ca niciodată, lucru ce îmi convenea de minune. Aveam nevoie de o supradoză de încredere în mine, ca să o transmit mai departe şi să fac o impresie bună.
Fustă strâmtă, neagră, lungime regulamentara, cămaşă şi tocuri. M-am admirat scurt în faţa oglinzii, l-am pupat pe Ştefan, care mai lenevea în pat, mi-am luat geanta şi am plecat spre muncă. Când am ajuns, jumătate dintre managerii companiei erau deja în sala în care urma să îl cunoaştem pe noul CEO. M-am aşezat calmă, la locul meu, şi chiar înainte să se deschidă uşa am simţit o adiere de vânt, rece, pe la ceafă. Şi le-am zis de atâtea ori să nu mai pornească aerul condiţionat…
Au intrat în sală întâi o tipă şi un tip, zâmbitori şi protocolari, după care a intrat el. Înalt, şaten cu ochii verzi, frumos, sufocant de frumos. Am simţit că mă scurg pe scaun ca un jeleu lăsat în soare. S-a aşezat în capul mesei şi, într-o română perfecta a spus: “Buna, eu sunt Vlad ”...(continuarea vinerea viitoare, doar pe kfetele.ro)
