Ieromonahul Hrisostom Filipescu a scris aceste cuvinte frumoase in cartea "Putine cuvinte, multa iubire".
Lipim şi dezlipim etichete pe oameni. Tragem pe unii sau pe alţii de mânecă încercând să schimbăm păreri. Ne consumăm energia preocupându-ne de ceea ce gândesc alţii despre noi. Acumulăm frustrări, ne încărcăm sufletele cu griji inutile şi ne alimentăm imaginaţia cu tot felul de închipuiri. Ne îmbolnăvim pentru că ne stresăm prea mult şi uităm să fim fericiţi. Datul cu părerea despre orice, oricând, oriunde, încurajat de mass-media devine o a doua fire a omului mic.
Prejudecăţi. Utopii. După ce malaxorul vieţii ne frămână bine, uneori şi cea mai amărâtă bucăţică de pâine ţi se pare cea mai dulce. Mai ales după ce viaţa ţi-a dat jos „ochelarii de cal”, acele apărătoare care nu îţi permit să vezi lateral ceea ce ar trebui: suferinţele şi nevoile celor de lângă noi, frumosul din jurul nostru, binele şi intenţiile bune, şansele care ni se acordă, oamenii care merg alături de noi, natura. Astăzi greşesc eu şi tu mă ierţi. Mâine greşeşti tu şi eu te iert. Poimâine greşim amândoi şi alţii ne iartă şi tot aşa. Şi deasupra tuturor şi în noi adie Duhul Sfânt în Lumină lină. Ne emoţionează orice este frumos, o floare, o melodie, un zâmbet, vocea unui copil, tandreţea unui bătrân, amintirea cuiva drag…
