Cunoscutul artist se bucură de succes în carieră în prezent și nu duce lipsa de nimic, însă în copilărie, lucrurile nu au fost atât de roz pentru acesta.
Marcel Pavel este unul dintre cei mai cunoscuți și apreciați artiști, de la noi din țară. Acesta se bucură de succes pe plan profesional, dar și pe plan personal, alături de soția sa, dar și cei trei copii ai lor. Cu toate acestea, puține sunt persoanele care știu ce copilărie a avut acesta și care sunt doar câteva dintre lipsurile pe care le avea, aspect despre care a vorbit recent.
Marcel Pavel, despre copilăria plină de lipsuri pe care a avut-o
Citește și: Ce cantitate de lapte consuma un bebelus? Tabel cantitate lapte bebelusi- catena.ro
Recent, acesta a fost invitat în cadrul podcast-ului Celebru și Părinte cu Marius Gheorghiu, acolo unde a primit mai multe întrebări legate atât de planul profesional și cariera sa, cât și despre familie, iar Marcel Pavel a dezvăluit și câteva aspecte legate de copilăria sa, copilărie care nu a fost una atât de bună
din punct de vedere financiar, artistul având anumite lipsuri vizibile și pe care le-a resimțit din plin.“Eu am trecut prin greutăți foarte mari, nu vreau să devin o victimă acum. Am avut o copilărie frumoasă, dar extrem de săracă. De exemplu, copiii la școală aveau sandvișuri fițoase cu tot felul, pe vremea aceea, eu marmeladă cu pâine, nici pe aia n-o aveam câteodată, îmi mai dădeau și mie copiii. În loc de curea, aveam un cordon din ăsta de la capotul mamei, adică a fost greu. M-am născut într-o comună… nu chiar la Galați, lângă Galați, comuna Independența, județului Galați și erau case de chirpici, vis-a-vis erau casele mai din cărămidă, eu în acelea cu chirpici, normal. Când ploua mai mult, se mai topea din casă puțin și nu exagerez, se mai strâmba puțin.
Citește și: Băiețel de 7 ani mort după ce a fost pedepsit de părinți să mănânce forțat- stirilekanald.ro
Țin minte că n-aveam gard. Dacă ieșeam din curtea noastră, dădeam spre calea ferată, era mică, nu știu cât avea… vreo 300-400 de metri la țară acolo și era o sărăcie lucie în anii '65, când am început să-mi dau eu seama de ce se întâmplă în jurul meu și ca să facem focul, și furam de la locomotive motorină, bine toți acolo și ajungeam cu ligheanul pe sfert, că n-aveam putere și vărsam pe mine totul, miroseam numai a motorină, dar așa ca un aspect al vieții mele prin care am trecut eu.”
