Ne astepta un drum lung pana in Bandar Lampung, deci ne-am trezit devreme.
10 Decembrie 2014: Krui – Bandar Lampung~ 250km
Ne astepta un drum lung pana in Bandar Lampung, deci ne-am trezit devreme. Am baut cafeaua privind gainile si cocosii din ograda homestay-ului. Am reusit sa plecam inainte de ora 8:00. Primii 30km au fost plini de gropi si noroi. Pacat ca i-am dat o spalare Furiei Verzi de dimineata. Odata ce am dat de asfalt, nu am mai intalnit portiuni nasoale.
Vremea era buna, iar noi eram mai optimisti. Plajele pe care le vedeam printre palmieri, erau foarte lungi si cu nisip deschis la culoare. Drumul era excelent, cu ample portiuni fara curbe, iar traficul era redus. Şi-au facut aparitia primele case balineze, usor de identificat dupa arhitectura si templele din curti, mai mult sau mai putin colorate, in niste sate insirate pe o parte si pe alta drumului. Am parasit apoi litoralul, spre Est, urcand niste dealuri putin abrupte, printre sate saracacioase si diverse plantatii. Ştiam de pe harta ca urcam primul din doua mici lanturi muntoase, din drumul spre Bandar Lampung.
La un moment dat, soseaua a devenit din nou pustie, serpuind prin jungla, ca in ziua anterioara. Ne-am intalnit cu un baiat care spunea ca si el merge spre Bandar Lampung si ca jos, in vale, ar fi o zona periculoasa.
Am convenit sa mergem unul dupa celalalt. Sus, aproape in curmatura muntelui, am trecut pe langa o coada de masini de aproape 1,5km lungime, in directia noastra de mers si inca pe-atat din sensul opus. Înanintand printre ele, am ajuns intr-un final la locul motivul ambuteiajului. Un camion de tonaj mare era oprit transversal pe drum. Fata si spatele acestuia depaseau cu mult partea carosabila. Doar motocicletele au putut trece, cu greu, ocolind obstructia, pe o carare adancita prin noroi.
Probabil camionul alunecase in curba. Drumurile din Sumatra au unele portiuni necrutatoare, cu panta foarte abrupta, curbe extrem de inguste sau gropi ca dupa razboi. Chiar daca a fost obositor, cazul asta ne-a amintit ca alegand scuterul ca mijloc de transport, am luat o decizie inteleapta. Nu vreau sa imi imaginez cat timp a durat pana la decongestionarea traficului in care erau blocate zeci de masini, camioane sau autocare, cu atat mai mult cu cat pe drum pana in Bandar Lampung, nu ne-am intersectat cu nici un utilaj care ar fi putut ajuta in sitatia creata sus in munte.
Citeste continuarea pe plecatideparte.ro.
Ioana si Raul sunt doi tineri pasionati de calatorie. PlecatiDeparte.ro reprezinta jurnalul lor de calatorii, in care vei gasi informatii despre diverse destinatii turistice din Romania si de peste hotare, fotografii (fara pretentii artistice, pe care nu le fac cu telefonul), filme scurte (uneori facute cu telefonul pentru ca inca nu sunt siguri ca doresc sa investeasca intr-o camera de filmat), ganduri, impresii si amintiri din locurile pe unde au umblat… si nu se limiteaza doar la calatorii.
10 Decembrie 2014: Krui – Bandar Lampung~ 250km
Ne astepta un drum lung pana in Bandar Lampung, deci ne-am trezit devreme. Am baut cafeaua privind gainile si cocosii din ograda homestay-ului. Am reusit sa plecam inainte de ora 8:00. Primii 30km au fost plini de gropi si noroi. Pacat ca i-am dat o spalare Furiei Verzi de dimineata. Odata ce am dat de asfalt, nu am mai intalnit portiuni nasoale.
Vremea era buna, iar noi eram mai optimisti. Plajele pe care le vedeam printre palmieri, erau foarte lungi si cu nisip deschis la culoare. Drumul era excelent, cu ample portiuni fara curbe, iar traficul era redus. Şi-au facut aparitia primele case balineze, usor de identificat dupa arhitectura si templele din curti, mai mult sau mai putin colorate, in niste sate insirate pe o parte si pe alta drumului. Am parasit apoi litoralul, spre Est, urcand niste dealuri putin abrupte, printre sate saracacioase si diverse plantatii. Ştiam de pe harta ca urcam primul din doua mici lanturi muntoase, din drumul spre Bandar Lampung.
La un moment dat, soseaua a devenit din nou pustie, serpuind prin jungla, ca in ziua anterioara. Ne-am intalnit cu un baiat care spunea ca si el merge spre Bandar Lampung si ca jos, in vale, ar fi o zona periculoasa. Am convenit sa mergem unul dupa celalalt. Sus, aproape in curmatura muntelui, am trecut pe langa o coada de masini de aproape 1,5km lungime, in directia noastra de mers si inca pe-atat din sensul opus. Înanintand printre ele, am ajuns intr-un final la locul motivul ambuteiajului. Un camion de tonaj mare era oprit transversal pe drum. Fata si spatele acestuia depaseau cu mult partea carosabila. Doar motocicletele au putut trece, cu greu, ocolind obstructia, pe o carare adancita prin noroi. Probabil camionul alunecase in curba. Drumurile din Sumatra au unele portiuni necrutatoare, cu panta foarte abrupta, curbe extrem de inguste sau gropi ca dupa razboi. Chiar daca a fost obositor, cazul asta ne-a amintit ca alegand scuterul ca mijloc de transport, am luat o decizie inteleapta. Nu vreau sa imi imaginez cat timp a durat pana la decongestionarea traficului in care erau blocate zeci de masini, camioane sau autocare, cu atat mai mult cu cat pe drum pana in Bandar Lampung, nu ne-am intersectat cu nici un utilaj care ar fi putut ajuta in sitatia creata sus in munte.
Citeste continuarea pe plecatideparte.ro.
Ioana si Raul sunt doi tineri pasionati de calatorie. PlecatiDeparte.ro reprezinta jurnalul lor de calatorii, in care vei gasi informatii despre diverse destinatii turistice din Romania si de peste hotare, fotografii (fara pretentii artistice, pe care nu le fac cu telefonul), filme scurte (uneori facute cu telefonul pentru ca inca nu sunt siguri ca doresc sa investeasca intr-o camera de filmat), ganduri, impresii si amintiri din locurile pe unde au umblat… si nu se limiteaza doar la calatorii.
