Actorul încearcă din răsputeri să își continue viața, chiar dacă partenera lui de o viață, nu poate să îi mai fie alături fizic, însă veghează asupra lui și de acolo de unde este astăzi.
Eugen Cristea este unul dintre cei mai îndrăgiți actori de teatru și film, de la noi din țară. Deși performează în continuare pe scena vieții sale și a teatrului, acesta încă resimte durerea pierderii celei mai iubite persoane din viața sa, soția și actrița, Cristina Deleanu, despre care a și vorbit recent.
Eugen Cristea își visează regretata soție, pe Cristina Deleanu, aproape în fiecare noapte
Recent, acesta a acordat un interviu în care a vorbit despre regretata sa soție, Cristina Deleanu. Astfel, Eugen Cristea a ținut să menționeze faptul că încearcă să își vadă în continuare de viață, deși îi este tare greu, reușind să își găsească menirea și prin intermediul unui volum dedicat soției
"Am intrat în noul an cu gândul de a fi sănătos, mă țin la fel de bine cum cred eu că m-am ținut, să nu îmi arăt vârsta. Încerc și eu să muncesc. Am rămas cu două colaborări, una la Teatrul Național, cealaltă la Teatrul Tănase.
Și, cum îmi plăcea mie să îi spun în timpul vieții, dânsa era un om al cetății. Om al cetății în sensul că era preocupată de problemele oamenilor de zi cu zi, de problemele aproapelui, de problemele sociale și politice. Și sunt câteva materiale în care a fost predictivă, a prezis câteva lucruri pe care iată le trăim acum, a fost cumva cu un pas înainte. A fost o adevărată enciclopedie, acesta este unul dintre motivele pentru care am iubit-o atât de mult.", a declarat Eugen Cristea, conform spynews.ro, acolo unde a vorbit și despre cum și-a petrecut sărbătorile de iarnă, din acest an, dar și despre faptul că își visează regretata soție aproape în fiecare noapte: "Am avut un fel de șansă, un bun prieten al meu, un preot, m-a luat într-o excursie în Israel, exact în perioada Crăciunului, din 23 până în 28. Fiind pentru a 8-a oară în Israel, mai mult în anul care a trecut mai fusesem încă o dată, în aceeași formulă, în luna septembrie. Am fost pe un tărâm binecuvântat, eu fiind un om credincios, fără a fi habotnic, sub nicio formă, și mi-a picat foarte bine.
Revelionul l-am făcut singur... singur, nu am ce să spun mai mult.(...) Încerc să merg mai departe și să continui ce am început, deoarece sunt convins că doamna și-ar fi dorit lucrul acesta. De fapt, mi-a și spus în multe discuții de-a lungul anilor: "Vezi, dacă se întâmplă ceva, tu să mergi înainte, să îți vezi de treabă și așa mai departe.".
O visez aproape în fiecare noapte, sau și după-amiaza, la somnul de după-amiază. Aproape de fiecare dată când adorm, o visez. Într-o săptămână o visez măcar de 7-8 ori. Nu doar îmi apare în vis, ci îmi transmite, râde. Simt ceva, ca un fel de veghere asupra mea, și îmi pică foarte bine. Puțină lume știe, din noaptea în care a murit, vreau să vă spun că în fiecare zi am aprinsă câte o lumânare. Practic, fără întrerupere. Când am fost plecat, ori am cumpărat din locurile respective, cum ar fi de pildă Israel, ori atunci când am mai avut turnee prin țară, și nebunia este că am luat o lumânare cu baterie. Practic, tot timpul este o lumină pentru calea dumneaei.".