Epilepsia: cauze, simptome, diagnostic, tratament

Crizele epileptice reprezinta tulburari periodice ale activitatii electrice a creierului, care conduc la disfunctii cerebrale temporare.

Aproximativ 2% dintre persoanele adulte prezinta o criza la un moment dat in cursul vietii. In doua treimi dintre cazuri criza este unica. De cele mai multe ori crizele epileptice debuteaza in prima parte a copilariei sau tarziu la varsta adulta. Termenul de "criza" este preferat fata de termenul "epilepsie" deoarece se considera in mod incorect ca in epilepsie exista leziuni cerebrale sau tendinta pacientilor de a fi violenti.

Cauze- Crizele care debuteaza inainte de varsta de 2 ani sunt cauzate de obicei de febra inalta sau de boli metabolice, cum ar fi concentratii anormale ale

glucozei sanguine, calciului, magneziului, vitaminei B6 sau sodiului. In cazul in care crizele sunt recurente, acestea sunt probabil cauzate de o boala cerebrala ereditara (cum este cazul in epilepsia nocturna de lob frontal, care se transmite autozomal dominant). Multe boli convulsive care debuteaza intre 2 si 14 ani nu au o cauza cunoscuta. Crizele care debuteaza dupa 25 de ani pot fi cauzate de leziuni structurale cerebrale, cum sunt cele produse de un traumatism cranian, de un accident vascular cerebral sau de o tumora. Insa la aproximativ jumatate din persoanele care apartin acestui grup de varsta cauza este necunoscuta. Cand nu se poate identifica nici o cauza crizele sunt denumite idiopatice.

Persoanele cu boala epileptica au risc crescut de a avea o criza atunci cand sunt supuse unui stres fizic sau emotional intens, sau cand nu dorm suficient. Stimulii puternici care irita creierul – cum ar fi leziunile, anumite medicamente, deficitul de somn, infectiile, febra, scaderea concentratiei sanguine a oxigenului, sau scaderea concentratiei sanguine a glucozei – pot declansa o criza indiferent daca persoana respectiva sufera de o boala convulsiva sau nu.

Aceste crize sunt cunoscute sub denumirea de "crize provocate". Evitarea acestor stimuli poate contribui la prevenirea crizelor.

Simptome- Simptomele variaza in functie de aria cerebrala afectata de descarcarile electrice anormale. De exemplu, daca anomaliile electrice se produc in aria care controleaza mirosul (localizata in profunzimea lobului temporal), atunci persoana poate percepe o senzatie olfactiva intensa, placuta sau neplacuta. Daca anomalia este localizata intr-o alta arie a lobului temporal, atunci pacientul poate percepe o senzatie de deja vu, in care locuri necunoscute par foarte familiare.

Daca descarcarile anormale afecteaza lobul frontal, atunci pacientul poate deveni incapabil sa vorbeasca. Daca sunt afectate arii intinse, atunci se pot produce convulsii musculare (contractii neregulate si spasme musculare, de obicei la nivelul intregului corp). Alte simptome includ amortirea sau furnicaturi intr-o anumita regiune a corpului, perioade scurte de alterare a starii de constienta (de exemplu, somnolenta), pierderea constientei, confuzie si pierderea controlului sfincterian (incontinenta).

Tratament- Atunci cand cauza poate fi identificata si eliminata, nu este necesar nici un alt tratament.

De exemplu, daca o criza a fost declansata de scaderea nivelului sanguin al glucozei (hipoglicemie), atunci se administreaza glucoza pentru a creste glicemia si apoi este tratata boala care a cauzat hipoglicemie. Alte cauze tratabile sunt tumorile, infectiile si concentatiile sanguine anormale ale sodiului.

Pentru a reduce riscul de repetare a crizelor poate fi necesara administrarea de anticonvulsivante. Aceste medicamente nu sunt prescrise de obicei persoanelor care au avut numai o singura criza generalizata a carei cauza nu a fost identificata.

Insa tratamentul este necesar la pacientii care au prezentat mai mult de o criza, cu exceptia situatiilor in care cauza a fost identificata si tratata complet.

Citește și: Horoscop luni, 3 august 2026: Zodia care primește inelul de logodnă chiar de ziua sa- kanald.ro

Citește și: Femeie lovită de trăsnet când făcea plajă: „Soțul ei...- stirilekanald.ro

Anticonvulsivantele pot preveni in totalitate crizele convulsive la peste jumatate dintre persoanele care primesc acest tratament si reduc semnificativ frecventa crizelor la inca o treime dintre pacienti.

Eficacitatea acestor medicamente este usor mai redusa la pacientii cu crize de absenta. Jumatate dintre pacientii care raspund la anticonvulsivantele pot in final intrerupe tratamentul fara a mai avea alte crize. Insa la 10-20% din persoanele cu boala epileptica administrarea de anticonvulsivante nu ajuta la prevenirea crizelor.

Nu exista nici un medicament a carui administrare sa poata controla toate tipurile de crize.
Afla mai multe pe: www.csid.ro