Mormanul de victime creşte peste noapte
A început să la ofere dosare medicale false cetăţenilor francezi care erau închişi în lagărele de muncă germane. De asemenea, îi trata pe cei întorşi din lagăre.
În 1942, a fost acuzat şi condamnat pentru prescrierea de narcotice în exces. După ce a plătit o amendă, şi-a luat numele de „doctor Eugene” şi a pus pe picioare o reţea falsă de evadare pentru luptătorii din Rezistenţă, pentru evreii şi pentru infractorii care voiau să scape de Gestapo.
Susţinea că reţeaua lui, denumitp Fly-Tox, lucra în colaborare cu autorităţile argentiniene pentru a transporta oamenii în siguranţă în America de Sud, fără ca invadatorii germani să îşi dea seama.
Însă ceea ce s-a întâmplat cu adevărat este dincolo de orice închipuire: sub pretextul că îi vaccinează împotriva bolilor („la cererea guvernului argentinian”), doctorul Marcel Petiot le injecta, de fapt, cianură, le fura banii şi bunurile şi le îngropa cadavrele în var ars sau le arunca în râul Sena.
Când ofiţerii Gestapo au aflat despre organizaţia lui Petiot, s-au înfiltrat în organizaţie şi i-au arestat pe Petiot şi pe complicii săi.
Gestapo şi poliţia franceză, pe urmele sale
Însă cei de la Gestapo şi-au dat seama că nu era vorba de vreo reţea extinsă de spioni, ci doar despre Petiot, soţia lui şi trei complici. Prin urmare, i-au dat drumul.
În ianuarie 1944, războiul era pe terminate şi germanii aveau altele pe cap. În curând, au început să apară plângeri referitoare la un fum dezgustător care ieşea pe hornul cabinetului medical din Paris al lui Petiot.
Poliţia pariziană a găsit cel puţin zece cadavre îngropate în beci. Din fericire pentru Marcel Petiot, poliţiştii l-au crezut când le-a spus că erau cadavrele trădătorilor şi ale unor nemţi şi l-au eliberat.
Petiot s-a ascuns la unul dintre pacienţii săi. Şi-a schimbat numele în „Henri Valeri” şi a intrat în Forţele Franceze de Interne, ajungând foarte repede la rangul de căpitan.
În acea toamnă, ziarul Resistance a publicat un articol în care îl acuza de colaboraţionism cu germanii. Aşa că poliţia a început din nou să-l caute pe Petiot, însărcinându-l cu operaţiunea de căutare tocmai pe… căpitanul Henri Valeri.
Procesul şi condamnarea
O lună mai târziu, pe 31 octombrie 1944, Petiot a fost recunoscut şi arestat în metroul din Paris. Apărarea lui Petiot s-a bazat pe faptul că susţinea că fusese luptător al Rezistenţei.
A recunoscut că a ucis inamici ai Franţei, însă susţinea că nu ştia de existenţa cadavrelor îngropate în beci.
Doctorul spunea că membrii organizaţiei Fly-Tox trebuie să fi ucis acei oameni şi să-i fi îngropat fără ştiinţa sa.
Însă judecătorul şi juriul nu l-au crezut şi Marcel Petiot a fost acuzat de 27 de crime. A fost găsit vinovat de 27 de omucideri şi de alte 99 de infracţiuni. Pentru toate, a fost condamnat la ghilotină.
Ultimele sale cuvinte înainte de decapitarea din 25 mai 1945 au fost:
„Domnilor, vă cer să nu vă uitaţi. Nu o să fie deloc plăcut.”
Astfel a luat sfârşit domnia terorii „doctorului Satan” şi una dintre cele mai groteşti poveşti din lumea tenebroasă a ucigaşilor în serie.
Sursa: Incredibilia.ro
