Povestea doctorului Marcel Petiot, cunoscut şi ca „doctorul Satan”, este cu adevărat înspăimântătoare. Petiot a început să tranşeze oameni în tinereţe, dar asta nu l-a împiedicat să aibă o carieră militară, politică şi medicală de mare succes.
Deşi cunoscut drept bolnav psihic, Petiot a comis nestingherit zeci de crime şi alte infracţiuni. Mai mult, el a fost mult timp un medic apreciat de pacienţi şi a fost ales chiar şi primar al unei localităţi franceze.
Un lucru este cert: „doctorul Satan” minţea fără să clipească şi avea o forţă de manipulare incredibilă.
Născut pe 17 ianuarie 1897, Petiot a intrat în atenţia autorităţilor şcolare fiindcă avea o tendinţă spre violenţă şi un comportament sexual nepotrivit. A tras cu puşca tatălui său în sala de clasă şi i-a propus unei colege să facă sex, la vârsta de 11 ani.
Dar cariera infracţională adevărată şi-a început-o în adolescenţă, când a fost acuzat de furt şi distrugerea proprietăţii private, după ce, la vârsta de 17 ani, a spart o cutie poştală.
Ca sentinţă, i s-a recomandat o evaluare psihologică. Aceasta a fost prima dintre multele ocazii în care starea sa mentală a fost evaluată oficial.
În urma examinării (la fel ca în cazul evaluărilor ulterioare), un psihiatru a descoperit că Petiot suferea de o boală mintală. De aceea, autorităţile au renunţat la a-l mai pune sub acuzare.
În pofida diagnosticului pus de doctori, Petiot a fost înrolat în armata franceză, pentru a-şi servi ţara în timpul Primului Război Mondial.
„Acest om este bolnav psihic”
După ce a fost rănit pe front în primăvara lui 1917, a fost din nou catalogat drept bolnav mintal şi a fost trimis să se trateze. În timp ce se afla la tratament, a fost din nou arestat pentru furt.
De data aceasta, furase câteva pături care aparţineau armatei.
A fost trimis într-un pavilion psihiatric, pentru tratament. Dar se pare că nici această nouă confirmare a bolii sale mintale nu a împiedicat autorităţile să-l recruteze din nou în armată.
În anul următor, 1918, a fost trimis iar pe front. După ce s-a împuşcat singur în picior, a fost transferat la un alt regiment, după câteva săptămâni de permisie.
În anul următor, a fost din nou supus unei evaluări psihiatrice şi diagnosticul care i s-a pus a dus la excluderea lui din armată, pe bază de dizabilitate.
De fapt, raportul trimis către armată recomanda ca Marcel Petiot să fie internat într-un azil. În schimb, el a fost admis în cadrul unui program de educaţie intensivă înfiinţat pentru veterani.
Prima suspiciune de crimă
Acolo şi-a luat o diplomă în medicină şi a început să practice meseria de doctor. După război, „înarmat” cu diploma, doctorul Marcel Petiot s-a stabilit în sătucul Villeneuve-sur-Yonne, unde şi-a câştigat mulţi pacienţi cu şarmul şi inteligenţa sa.
Era un doctor corupt, care prescria intenţionat substanţe care provocau dependenţă şi cerea asistenţă medicală de la stat pentru mulţi dintre pacienţii săi. Asta însemna că era plătit şi de pacient, şi de stat ori de câte ori trata pe cineva.
În 1926, a început o aventură amoroasă cu fiica unui pacient. Numele fetei era Louise Delaveau. Numai că, în timpul relaţiei cu doctorul, fata a dispărut în circumstanţe misterioase.
De-a lungul investigaţiei, vecinii lui Marcel Petiot au declarat că l-au văzut pe doctor punând un cufăr voluminos în maşină. Cufărul descris de martori semăna foarte mult cu cel descoperit de către poliţie în râul Yonne, câteva săptămâni mai târziu.
În cufăr poliţiştii au descoperit trupul dezmembrat al unei femei neidentificate. Cu toate acestea, poliţia a concluzionat că era vorba de o coincidenţă, iar Delaveau a fost trecută oficial pe lista cu persoane care fugiseră de acasă.
