Ti s-a intamplat vreodata sa stai in avion langa un copil care plange, intrebandu-te la fiecare urlet cat vei mai putea suporta sunetul?
Intr-adevar, tipetele multor pui de mamifere, fie de oameni, fie de animale, sunt foarte asemanatoare, atat in structura acustica, cat si in contextul in care apar- puii striga in primul rand cand sunt infometati, cand ii doare ceva si cand sunt singuri.
Chimia plansului
Ca si in cazul primelor vocalizari, plansul a evoluat pentru a avea un impact specific asupra ascultatorilor. Cercetarile aprofundate au aratat ca plansul activeaza in mod special regiuni din creierele adultilor importante pentru atentie si empatie.
Oxitocina- numita popular "hormonul iubirii" si esentiala pentru dezvoltarea legaturilor sociale- pare a fi inima neurochimica a acestui comportament care ne atrage atentia. Suferinta copiilor decurge din scaderea nivelurilor de oxitocina si opioide, iar cercetarile sugereaza ca acest lucru declanseaza si escaladeaza plansul.
Atunci cand o mama isi aude bebelusul plangand, acest lucru provoaca, in schimb, o crestere a nivelului sau de oxitocina si incurajeaza comportamentul de ingrijire.
Putinele cunostinte pe care le avem despre legatura tata-copil sugereaza un rol similar al oxitocinei si in acest caz. In plus, plansul copilului provoaca o scadere a testosteronului la barbatii empatici, facilitand comportamentul de ingrijire.
De fapt, oxitocina poate chiar amplifica raspunsul creierului la plans, facandu-ne mai predispusi sa auzim plansetele si sa le raspundem corespunzator.
In cele din urma, cand contactul social este stabilit, acesta stimuleaza eliberarea de oxitocina la copil, iar plansul inceteaza. Uneori.
