Cercetatorii au descoperit ca oamenii suprima zonele creierului responsabile de gandirea analitica si seteaza partile responsabile de empatie sa creada in Dumnezeu.
„Cand exista o problema de credinta, din punct de vedere analitic, apare o chestie, aparent, absurda. Vorbind despre ce intelegem ca se intampla cu creierul uman, saltul de la religie la credinta in fortele supranaturale ne indeparteaza de perspectiva critica si analitica in gandire. Acest lucru se intampla pentru a ne ajuta sa atingem o mai mare intelegere sociala si emotionala”, a declarat profesorul Tony Jack.
Dupa o analiza a opt experimente, cercetatorii au constatat ca oameni credinciosi sunt mai empatici fata de semenii lor decat cei care nu cred in Dumnezeu. Cercetatorii au examinat relatia dintre credinta in Dumnezeu, capacitatea de gandire analitica si preocupare morala in opt experimente. Fiecare experiment a continut date de la participanti adulti ce au variat ca numar intre 159-527.
Desi convingerile spirituale si preocuparea empatica au fost asociate pozitiv cu frecventa rugaciunilor sau meditatiilor nu au fost observat efectul acestor elemente asupra contactului social.
Potrivit lui Tony Jack, creierul uman exploreaza lumea folosind ambele retele: de empatie si de analiza. Cand ne este prezentata o problema de natura fizica sau dilema etica, un creier sanatos activeaza reteaua potrivita, iar in acelasi timp o suprima pe cealalta.
„Deoarece retelele se suprima reciproc, ele pot crea doua extreme”, a declarat Richard Boyatzis, profesor de comportament organizational la Universitatea Case Western Reserve. O astfel de suprimare poate duce la un conflict intre stiinta si religie, considera cercetatorii.
Sursa: descopera.ro
