Virgil Ianțu, semnal de alarmă după imaginile de la un banchet de clasa a VIII-a. Ce a observat omul de televiziune: „Încetați să fiți absenți din viața copiilor voștri.”

Diana Puiu

20 aprilie 2026 Actualizat: 20 aprilie 2026, 10:08

Virgil Ianțu, semnal de alarmă după imaginile de la un banchet de clasa a VIII-a. Ce a observat omul de televiziune: „Încetați să fiți absenți din viața copiilor voștri.”

Virgil Ianțu a tras un semnal de alarmă după ce în spațiul public au apărut mai multe imagini de la un banchet de clasa a VIII-a.

Cunoscutul om de televiziune Virgil Ianțu, îndrăgit pentru emisiunile făcute cu copii, a tras acum un semnal de alarmă pe rețelele de socializare după ce mai multe imagini de la un banchet au apărut în online. Acesta a criticat dur contextul în care tinerii au apărut, deoarece au fost surprinși în timp ce cântau o melodie ce a lăsat loc de interpretări. „Încetați să fiți absenți din viața copiilor voștri.

Prețul este prea mare și va fi plătit de toți. O postare care va deranja pe mulți. Copiii noștri nu mai sunt copii și noi privim o postare ca asta, unii cu zâmbetul pe buze, alții cu lacrimi în ochi. Filmarea în cauză e făcută la un banchet de clasa a VIII-a. Copii. Nu adolescenți rebeli, nu tineri “cu experiență”, ci copii. În jurul unei cântărețe, cântând cu foc o manea cu conținut care nu lasă loc de interpretări: sexualitate explicită, atitudini de adult, unduiri de șolduri la fete de nici 12 ani unele dintre ele, gesturi copiate fără

filtru. Și, inevitabil, apare întrebarea: unde sunt părinții? Pentru că nu e doar despre o melodie, nu e despre un gen muzical. Și nici despre teribilismul vârstei sau libertate și distracție”, a spus

Virgil Ianțu, mesaj pentru părinți

Citește și: Virgil Ianțu a vorbit despre cearta pe care a avut-o cu Ștefan Bănică Jr. Ce s-a întâmplat între cei doi?

Citește și: Virgil Ianțu, mesaj emoționant pentru fiica sa, care a împlinit 20 de ani: „Dacă eram întrebați, nu știam să cerem o fată așa cum ești tu”

Prezentatorul TV a adus în discuție și fenomenul normalizării acestor lucruri, vorbind despre contextul în care ei apar, dar și despre vârstă. „Este despre context, despre moment, despre vârstă.

Este despre cum alegem, ca adulți, să ne lăsăm copiii să sară etape sau, mai grav, despre cum îi împingem noi să o facă. Ne place să spunem că "așa e generația", dar generația nu apare din neant, ea este crescută, educată, modelată. Dacă la 14–15 ani copilul cântă despre lucruri pe care ar trebui abia să le descopere, atunci cineva i-a spus, direct sau indirect, că e în regulă și poate că exact acolo e problema reală: normalizarea.

Normalizăm orice, doar ca să nu fim “demodați”, normalizăm pentru că ne e mai ușor să fim prieteni cu copiii noștri decât părinți. Normalizăm pentru că ne temem să punem limite, acele limite care, paradoxal, oferă siguranță. Doar că, din păcate, există un preț. Fetele acelea, care astăzi cântă și dansează fără să înțeleagă pe deplin ce exprimă, vor crește, iar lumea nu va mai fi la fel de indulgentă, lumea nu va spune “e doar o joacă”, vor considera asta normalitatea și distracția, va fi firescul lor când va veni vorba de limbaj, de gesturi, de valori, de

visele pe care și le vor face. Iar băieții de lângă ele învață, fără să-și dea seama, cum să privească o femeie. Nu din cărți, nu din filme, nu din modele sănătoase, ci dintr-o scenă de banchet. Asta e, de fapt, miza: ce modele le oferim.

Citește și: Horoscop pentru miercuri, 13 mai 2026: Semnul zodiacal care renunță la propriile nevoi pentru a-și ajuta cel mai bun prieten- kanald.ro

Citește și: De ce slăbitul devine tot mai dificil după 35 de ani- stirilekanald.ro

Și nu-mi spuneți, vă rog, automatismul că toată lumea ascultă manele la petreceri. Nu, nu toată lumea o face și nu, nu cu părinții de mână, nu la 12 ani, nu acestea sunt mesajele sănătoase pentru un copil în formare. Pentru că acolo e mai mult: părinții sunt lângă, validează, aprobă, zâmbesc fericiți, uitându-se la ei cum se distrează. Nu putem controla tot ce văd copiii noștri, internetul e acolo, tentațiile sunt peste tot, dar putem controla ce validăm. Putem spune: “Nu aici, nu acum”. Chiar nu mai putem păstra acel spațiu în care copilăria să existe? Pentru că, dacă o pierd prea devreme, ei nu o mai recuperează niciodată și, atunci, poate că întrebarea nu e “cum am ajuns aici?”, ci mai degrabă: când am încetat să mai fim adulții din cameră? Unde suntem? Care e prețul absenței noastre? Vrem să plătim acest preț?”, a mai spus Virgil Ianțu.