VIDEO Sânziana Buruiană, retrospectivă a copilăriei. Ce și-a dorit când era mică și ce a apreciat la părinții ei. "Eu vreau să fiu cineva. Eu asta mi-am dorit, să apar la televizor.”
VIDEO Sânziana Buruiană, retrospectivă a copilăriei. Ce și-a dorit când era mică și ce a apreciat la părinții ei. "Eu vreau să fiu cineva. Eu asta mi-am dorit, să apar la televizor.”
Sânziana Buruiană a vorbit despre copilărie, carieră, dar și despre ce anume i-a plăcut la părinții ei.
Sânziana Buruiană este fericită și împlinită pentru cariera pe care și-a construit-o, fiind visul ei încă din copilărie, iar aceasta este la fel de fericită și pentru familia frumoasă pe care o are. Invitată în cadrul emisiunii În Oglindă, Sânziana a vorbit despre prima dorință de când era mică, cea de a ajunge cineva și de a fi în lumina reflectoarelor, chiar dacă părinții ei nu își doreau același lucru pentru ea.
“Pentru mine îmi doream să fiu pe primul loc. Adică întotdeauna am avut chestia asta, nu neapărat pentru familie. Eu asta mi-am dorit, să apar la televizor. Eu de mică am zis: "Eu vreau să fiu cineva." Nu știu, chiar dacă părinții mei, dimpotrivă, nu le plăceau aparițiile publice, nu erau genul acesta de oameni, făceau performanță în domeniile lor, dar nicidecum să aibă vreo legătură cu partea asta de televiziune.”,
Sânziana Buruiană a făcut și o retrospectivă a copilăriei și a povestit ce anume i-a plăcut la fiecare părinte, spunând că întotdeauna s-a simțit în siguranță, mai ales pentru faptul că ea era un copil extrem de timid.
“Tata era genul de om săritor, genul de om care mergea cu mine peste tot, adică mă ducea la activități, m-a dus la tenis, la schi, la patinaj, la înot, la toate sporturile. Lucru pe care îl fac și eu acum cu fetițele. Mi-a plăcut chestia asta, deși la unele nu pot să zic că mi-au plăcut, dar faptul că el își dorea și încerca să compenseze timpul când poate mama era ocupată și mă ducea la tot felul de activități. Asta îmi amintesc eu. Iar la fel, mama, mi-a plăcut și îmi place la părinții mei că îmi ofereau încredere. Adică eu știam că orice mi s-ar întâmpla pe lumea asta, îi sun pe ei și vor rezolva problema. Simțeam siguranță. Ea a fost mâna de fier și dacă eu aveam o problemă la școală, că eram o persoană foarte timidă. Nu ai zice lucrul acesta. De exemplu, în prima zi de școală am plâns și orice problemă aveam, o trimiteam pe mama să vorbească. Eu nu eram în stare să îmi rezolv singură, nu știu, o mică problemă cu cineva adult. Era o rușine de adult să port o discuție.”, a mai povestit Sânziana Buruiană.